Nascuta din parinti profesori de limba latina si limba maghiara, apartinand burgheziei maghiare, Magda Szabo a inceput prin a scrie poeme, dupa care s-a consacrat fictiunii. Opera ei consta in drame, eseuri, studii, memorii si poezie.
Desi a fost considerata o speranta a literaturii maghiare, din 1948 a incetat sa mai scrie din motive politice, perioada in care a trait din traduceri si cursuri. Ulterior, a inceput sa scrie din nou, primind numeroase premii pentru operele sale.
Printre cele mai cunoscute carti scrise de Szabo se numara "Fresque" (Fresk) (1958), "Dites Sophie" (Mondjk meg Zsfiknak) (1958), "Le Faon" (Az oz) (1959), "Bleu-ile" (Sziget-kek) (1959), "La Ballade d'Iza" (Piltus) (1963), "Lala, Princesse du Pays des Fes" (Tunder Lala) (1965), "Les Parents perdus" (Mzes egy, huszonkett) (1967) si "Rue Katalin" (Katalin utca) (1969).
Scriitoarea a primit aproape toate distinctiile pe care le acorda statul ungar, printre care se numara si prestigiosul premiu Kossuth, in 1978, romanciera a mai primit, in Franta, premiul Femina tranger pe 2003, pentru romanul sau intitulat "La porte" ("Usa").
