In anii '80 Palermo surprindea neplacut prin impresia de vechi, murdar, darapanat a cladirilor si strazilor.
In prezent insa orasul pare sa fi revenit la viata, fiind mai curat, mai prosper, mai animat si mai deschis celor care vor sa se bucure de mult mai mult decat de vremea prietenoasa. Si pentru prima data s-a pus accent pe renovarea si pastrarea comorilor artistice si arhitectonice, ceea ce a transformat vechiul Palermo intr-un centru cultural care nu trebuie ratat de turisti.
Semnele acestei reveniri la viata a orasului sunt vizibile mai ales in centrul istoric, inclusiv Kalsa, zona aproape distrusa in bombardamentele aliate din 1943. Lo Spasimo, o biserica de secol XVI, altadata complet ruinata, a devenit un spatiu foarte popular pentru spectacole de teatru, concerte si expozitii, frumusetea sa fiind scoasa in evidenta si de magnifica gradina din apropiere. Manastirea Santa Anna, devenita acum spatiu expozitional, va gazdui din toamna Galleria d'Arte Moderna. Iar Biblioteca Municipala, construita in 1760, va fi restaurata in intregime in urmatorii ani, pastrandu-se in ansamblu si o parte dintr-un vechi colegiu iezuit.
In Parcul Giardino Garibaldi, aflat in Piazza Marina si umbrit de copaci uriasi, vizitatorii pot admira gardul din fier forjat, un exemplu tipic pentru Art Nouveau, avand ca tema o vanatoare. Vechile cladiri din jurul parcului au parte in sfarsit de renovarea de care aveau atat nevoie, iar la mica distanta se gaseste Palazzo Chiaramonte, o impresionanta constructie din piatra din secolul XIV, cu ferestre gotice, care a fost odinioara sediul local al Inchizitiei. Chiar daca lucrarile de restaurare au inceput in urma cu ani buni mai sunt multe de facut.
Intr-un parc de dimensiuni mai generoase, Parco della Favorita, situat in aproapierea orasului, au inceput lucrarile de restaurare la Palazzina Cinese. Construit pentru Ferdinand III in 1799, in stilul de inspiratie chineza preferat de sotia sa, Maria Caronia (sora Mariei Antoinette), palatul va fi restaurat in timp, lucrarile fiind nu doar migaloase si dificile, ci si foarte costisitoare. |  |
Foarte cautate sunt insa creatiile sculptorului Giacomo Serpotta, care la sfarsitul secolului XVII - inceputul secolului XVIII a realizat mai multe oratorii in Palermo, adevarate demonstratii de farmec si tehnica, combinate cu stucaturile create de artist si celebre mai ales pentru ingerii care le decoreaza.
 | Cea mai cunoscuta, Oratorio de San Lorenzo, la care lucrarile de restaurare s-au incheiat recent, isi asteapta deja vizitatorii. Asa-numitele oratorii din Palermo sunt simple constructii - si nu biserici - construite in 200 de ani, incepand din secolul XVI si avand rolul de loc de intalnire si rugaciune pentru nobilii sicilieni. Aparent banale si usor de trecut cu vederea din exterior, in interior sunt exemple ale gustului extravagant al aristocratilor epocii, diferitele factiuni platind bine pentru ca un anumit oratoriu sa fie mai frumos si mai excentric decat toate celelalte. |
Serpotta a fost artistul preferat in acest domeniu, primind neincetat comenzi, pe care le onora intr-un stil plin de imaginatie. In viziunea sa elementele religioase, cum ar fi altarul sau reprezentarile vietilor sfintilor se imbinau cu detalii cat se poate de "lumesti" : femei tinere si frumoase, heruvimi jucandu-se, draperii rococo, totul realizat din stucco. Este lumea nobilimii din Palermo, asa cum a fost ea cu secole in urma.
Micuta curte de la San Lorenzo nu anunta in nici un fel interioarele somptuoase, cu ornamente elegante si podeaua din marmura, precum si altarul imens. In spatele acestuia a fost expusa mult timp o lucrare de Caravaggio, "Nasterea", furata in 1969. Nu a mai fost gasita de atunci. Statuile alegorice infatisand Virtutile sub forma unor gratioase femei, alternand cu scenele din viata unor sfinti precum St Francis impodobesc peretii laterali. Mai sus se gasesc nuduri masculine, si centrul de atractie al creatiilor lui Serpotta - "putti".
Acesti heruvimi, semanand cu niste copii, se joaca, se saruta, rad, soptesc si se simt liberi sa faca toata ghidusiile care le trec prin cap. Au fost creatiile cele mai apreciate ale artistului si nota sa distincta, care i-a adus celebritatea. De-a lungul peretilor se gasesc stranele originale, incrustate cu perle si fildes. Chiar intr-un spatiu restrans toate aceste elemente ale barocului se imbina intr-o imagine fantastica si minunata.
Mai exista ale doua oratorii mari, realizate de Serpotta, deja restaurate si deschise vizitatorilor, aflate tot in centrul istoric. Primul este Oratorio del Rosario in Santa Cita iar al doilea Oratorio del Rosario in San Domenico, foarte diferite unul de altul. Santa Cita este o exuberanta in alb, cu cele 16 figuri alegorice, iar "putti" sunt aici in egala masura amuzanti si scandalosi. Pe unul dintre pereti este imortalizata si victoria in Batalia de la Lepanto, o minutioasa reproducere a infruntarii navale. Mai bogat si mai plin de culoare, San Domenico si-a pastrat toate picturile originale, intre care si altarul pictat de Van Dyke. Aici heruvimii jucausi sunt eclipsati de statuile in marime naturala ale tinerelor femei frumoase, chiar cochete, purtand hainele la moda in epoca si coafuri pe masura.
Intre cele doua oratorii, pe via dei Bambinai, se gaseste un mic magazin care vinde miniaturi in argint ale partilor corpului care trebuie vindecate, si care trebuie duse la biserica pentru a aduce alinarea.
Un alt oratoriu este Oratorio dei Bianchi, candva cel mai bogat si admirat din oras. Astazi aceasta cladire este in ruina, fiind distrusa partial in timpul razboiului, servind astazi mai curand ca depozit pentru mai multe statui aduse din biserici distruse.
In chip surprinzator la Palermo nu veti gasi cafenelele si restaurantele primitoare care isi asteapta clientii in fiecare oras italian. Mai ales in partea veche a orasului gasesti cu greu un loc pentru relaxare. O exceptie memorabila este Antica Focacceria S. Francesco, situat chiar vis-a-vis de biserica Sf Francisc din Assisi. Un local celebru in oras, ofera mancare traditionala si specialitatea casei, chiar daca mai putin obisnuita in alte parti, sandvisul cu splina. Iar la mica distanta de Teatro Massimo se gaseste un alt local, Antico Caffe Spinnato, pe via Principe di Belmonte. Cu lambriuri din lemn, paste de calitate si un meniu usor, precum si o terasa unde poti gasi si ziare in limba engleza, este unul dintre localurile preferate. Cei care vor sa cumpere ceva pentru cei de acasa nu trebuie sa evite Mamma Andre, o mica pravalie pe via Principe di Scordia, unde gasesti diferite tipuri de marmelada, gemuri, martipan, lichioruri exotice, toate preparate dupa retete traditionale.
