Biografie Naum Gellu
Gellu Naum (1 august 1915, Bucuresti - 29 septembrie 2001, Bucuresti ) poet roman, a apartinut ultimilor mari suprarealisti europeni. Gellu Naum a fost fiul poetului Andrei Naum, cazut in luptele de la Marasesti. In 1926 intra la liceul "Dimitrie Cantemir" din Bucuresti, unde incepe sa scrie versuri in urma unui pariu. Debuteaza cu doua poezii publicate in "Cuvantul".
Intre 1933 si 1937, Gellu Naum urmeaza cursurile Universitatii din Bucuresti, studiind Filozofia. La indemnul prietenului sau, pictorul Victor Brauner, pleaca in 1938 la Paris, unde isi continua studiile de filozofie la Sorbonna, pregatind o teza de doctorat despre Pierre Ablard (teolog si filozof scolastic francez). La Paris ia contact cu grupul suprarealist francez animat de Andre Breton. Intors in tara in 1939, va fi mobilizat si trimis pe frontul de Rasarit. In 1941 se constituie grupul suprarealist roman (alcatuit din Gellu Naum, Gherasim Luca, D. Trost, Virgil Teodorescu si Paul Paun), a carui activitate deosebit de intensa intre anii 1945 si 1947 il va face pe Andre Breton sa afirme: "Centrul lumii (suprarealiste) s-a mutat la Bucuresti".
Dupa 1947, in conditiile impunerii Realismului socialist ca unica forma permisa de exprimare in literatura, grupul se destrama iar pentru Gellu Naum incepe o lunga perioada de privatiuni si tacere. Isi castiga existenta din traduceri (Denis Diderot, Samuel Becket, Henri Stendhal, Franz Kafka etc.). Dupa 1968 poate publica din nou. Scrie succesiv o serie de volume care ii aduc o binemeritata dar tarzie recunoastere.
Este invitat sa tina lecturi publice in Germania, Franta, Olanda si Elvetia. Opera sa este tradusa in principalele limbi internationale, fiind incununate cu premii importante (Premiul special al Uniunii scriitorilor din Romania pentru intreaga activitate literara, 1986; Premiul european de poezie, 1999; The American Romanian Academy Arts award, 2002 s.a.). se stinge din viata la 29 septembrie 2001. Ca si Andre Breton, Gellu Naum a ramas pana la sfarsitul vietii credincios modului suprarealist de a trai si de a scrie poezie, ceea ce dovedeste ca pentru el alegerea suprarealismului nu a fost o optiune conjuncturala, ci expresia celei mai autentice afirmari de sine.
