Nederlands Dans Theater (NDT) I e compania "stelelor" in plina stralucire; NDT II sunt "juniorii" in ascensiune; NDT III sunt veteranii la 40 de ani, altadata "pensionabili" in lumea baletului. Au venit la Bucuresti cu trei spectacole - "Aripi de ceara" (Jiri Kylian, 1997), "Vorbeste" (Paul Lightfoot si Sol Leon, 1999) si "Smoala si pene" (Jiri Kylian, 2006), pe teme (mai mult sau mai putin) clasice, pe muzica (mai mult sau mai putin) clasica Bach.
In spatele coregrafiei din "Aripi de ceara" pulseaza reminiscente ale mitului lui Icar, intr-o combinatie muzicala aparent indrazneata: Phillip Glass si John Cage, Bach si Heinrich von Biber si un decor "metafizic": un copac rasturnat, cu ramurile in jos, si un spot de lumina in miscare circulara in mijlocul scenei, in timp ce "Vorbeste" e un "experiment chimic" de foc (lumina) si apa. Fumul care ia forma dansatorului care poarta in spate o "masina" de fum si ploaia care inunda scena, intr-o combinatie de efecte de lumina, sunt atat de puternice teatral, incat miscarile interpretilor (de un dramatism extrovert, angoasante, coregrafic incredibil de complicate) ajung sa para secundare acestor "artificii".
"Smoala si pene" e cea mai recenta coregrafie a lui Kylian (o "somitate" a dansului contemporan, timp de mai bine de 20 de ani director artistic la NDT, acum consultant artistic si coregraf al companiei), pe muzica lui Mozart si pornind de la texte de Beckett, se dovedeste a fi la mile distanta (atat cat se poate) de "Aripi...", o incercare de redescoperire a sensibilitatii, a discretiei fata cu provocarea artistica: scena rupta in doua, in alb si negru, un pian si Tomoko Mukaiyama cantand ca de pe alta lume, versurile lui Beckett si sase dansatori intrand, incet-incet, in transa.
Poate ca intre Lucent Danstheater "scena de la Haga a NDT" si Opera Nationala din Bucuresti e distanta unei civilizatii si se prea poate chiar ca unora coregrafiile companiei olandeze sa le fi parut "excesiv de clasice" pentru dansul contemporan, dar, vorba lui Jiri Kylian: "Avem o responsabilitate, ca artisti, fata de public: trebuie sa fim seriosi si onesti. Provocarea pura e inutila si daunatoare". (I. POPOVICI)
