Prozator, dramaturg, eseist si poet roman, Eugen Barbu s-a nascut pe 20 februarie 1924 la Bucuresti. Dupa absolvirea liceului in 1943 se inscrie la Facultatea de drept, la care renunta in favoarea Scolii de ofiteri de jandarmi.
In aceasta perioada Eugen Barbu isi face debutul in paginile periodicelor culturale in care se semneaza cu pseudonimele Eugen Rabe si Eugen Baraba. In 1945 devine cursant al Facultatii de Litere si Filosofie, dar nici de aceasta data nu-si finalizeaza studiile.
Eugen Barbu desfasoara o intensa activitate publicistica, colaborand la toate revistele si ziarele importante ale vremii. Detine cronici sportive si literare, publica articole politice, reportaje, note de calatorie si fragmente de roman, schite si nuvele. Din 1962 devine redactor-sef al revistei "Luceafarul", din 1970 pana in 1989 conduce revista "Saptamana culturala a Capitalei", iar in 1990 este director-fondator al publicatiei "Romania Mare".
Eugen Barbu debuteaza editorial cu volumul de nuvele "Munca de jos”, publicat mai intai in Viata Romaneasca, si republicat la Editura Tineretului in 1955 sub titlul "Gloaba". Au urmat doua scrieri cu subiect fotbalistic: Balonul e rotund (1956) si "Unsprezece" (1956), iar in 1957 ii apare primul roman, "Groapa".
Opera scriitorului este completata de nuvele: Oaie si ai sai (1958), Patru condamnati la moarte (1959), Pranzul de Duminica (1962), de diverse volume de reportaje, note de calatorie, jurnale, versuri: Osanda soarelui (1968), eseuri: Mastile lui Goethe (1967), dar mai ales de romane: Soseaua Nordului, Saptamana nebunilor, Principele, Ianus (publicat postum).
A realizat mai multe scenarii pentru filme de lung metraj si seriale TV si a tradus din opera unor importanti scriitori ca: Dostoievski, Thomas Mann, Faulkner, Priestley etc.
Eugen Barbu a fost distins cu Premiul "I. Creanga" in 1969, cu Premiul Uniunii Scriitorilor in 1975 si cu Premiul international "Herder" in 1978. Scriitorul a decedat pe 7 septembrie 1993 la Bucuresti.
Sursa foto: Wikipedia
A.I.
editor artline.ro
