Gaston de la Touche (29 octombrie 1854 - 12 iulie 1913), pictor francez, gravor, sculptor.
Un autodidact, si-a dorit inca din copilarie sa devina pictor, fiind sustinut financiar de parinti. Nascut la St Cloud, in apropiere de Paris, inca de la varsta de 10 ani s-a dedicat cu totul desenului, petrecandu-si fiecare clipa libera in fata foii de hartie. Ia lectii de la un anume Paul, care este impresionat de talentul micutului si il incurajeaza sa continue. Aceasta prima perioada de pregatire ia brusc sfarsit odata cu izbucnirea razboiului franco-prusac, cand familia viitorului artist este nevoita sa se refugieze in Normandia. La Touche nu va mai lua niciodata cursuri de la cineva, preferand sa lucreze singur. A fost insa mai tarziu influentat si incurajat de doi pictori mai in varsta, Felix Bracquemond si Edouard Manet.
Dupa razboi, Manet, Degas si un grup de artisti au inceput sa se intalneasca la Café de la Nouvelle Athenes, iar Gaston de la Touche a devenit unul dintre obisnuitii localului, unde l-a cunoscut printre altii si pe Emile Zola. Admirandu-l foarte mult pe scriitor, nu a ezitat sa realizeze o serie de ilustratii pentru romanul L'Assommoir.
Primele sale tablouri, pictate in anii '80, sunt in principal scene din viata cotidiana, influentate puternic de pictura olandeza a secolului XVII, dar din pacate nu s-au bucurat de succes, ceea ce l-a facut pe artist sa le arda in 1891. Influentat mai ales de Bracquemond, decide sa renunte la stilul initial, iar dupa 1890 stilul, temele, paleta si tehnica sunt de extractie impresionista.
In 1890 expune pentru prima oara la Palais de l'Industrie, apoi la Salon. Pana in 1896 stilul sau a evoluat treptat, trecand de la realism la un idealism care va fi definitoriu pentru stilul sau, creand o lume armonioasa de parcuri si gradini, nimfe, petreceri, natura.
