Castelul Zvikov este cel mai faimos edificiu medieval gotic din Republica Ceha si unul dintre cele mai vechi din tara. Obiectivul se intalneste la circa 15 km nord de Pisek, in apropiere de satul Zvikovske Podhradi, constituind un popas cultural mult indragit pe aceste meleaguri. La fel ca in povesti cu printese si Feti Frumosi, Castelul Zvikov este asezat in mijlocul apelor, la capatul unui istm ingust de pamant.
Intinderea de apa nu este un lac, cum ar conchide cineva pripit, dupa vizualizarea catorva poze, ci provine de la cele doua rauri Otava si Vltava, care isi dau intalnire chiar la poalele zidurilor vechi. Daca din trei parti fortificatia este strajuita natural, pe cea de-a patra, care comunica cu uscatul, s-a ridicat un turn inalt de aparare pe unde se realizeaza accesul astazi.
In interiorul zidurilor se gasesc: Palatul Regal, camera regelui, camerele servitorilor, sala de mese, salonul de dans si Biserica St Wenceslas. Monumentul dateaza din prima jumatate a secolului al XIII-lea. A fost mentionat intaia oara intr-un document din 1234, care informeaza ca era proprietatea regilor Boemiei.
Chiar daca de-a lungul secolelor cutremurele, razboaiele si alte evenimente nefaste l-au abatut de la infatisarea originala, Castelul Zvikov conserva totusi intacta atmosfera medievala. Cea mai veche portiune a castelului Zvikov este turnul rezidential cunoscut ca “Hlizova”, si cladirile palatului aflate de o parte si de alta.
Cel care a adaugat palatul gotic cu forma neregulata, neobisnuita pentru secolul XIII, a fost regele Premyls Otakar al II-lea, poreclit “Regele aurului si fierului”. La parter si primul eraj, aripile sunt conectate prin pasaje cu ferestre gotice in arc frant.
De asemenea, Biserica Wenceslas se numara printre cele mai valoroase lucruri care pot fi vazute in complexul actual. Lacasul de cult are acelasi aspect din secolul XIII. Organizarea nuntilor in acest cadru mirific este posibila la cerere. Pozitia castelului ofera posibilitatea unor drumetii cu barca pana in apropiere de Castelul Orlik.
Sursa foto: wikipedia.org
I. C.
editor artline.ro
