Fausto Zonaro (18 septembrie 1854 - 19 iulie 1929), pictor italian.
S-a nascut in 1854 la Masi, un sat din apropiere de Padova. Pasionat de arta, a fost nevoit sa munceasca inca din adolescenta. A urmat cursuri de design la Lendinara, apoi la Accademia Cignora in Verona, reusind sa termine Academia de Arta din Roma. A inceput sa isi prezinte tablourile in cadrul expozitiilor organizate la Roma. A plecat apoi la Paris, unde si-a inchiriat un atelier, devenind un boem in adevaratul sens al cuvantului.
Se muta in 1890 la Istanbul la insistentele viitoarei sale sotii, Elisa Pante. Cei doi s-au casatorit in scurt timp si s-au stabilit acolo. Fascinat de lumea orientala, artistul avea sa descopere aici numeroase surse de inspiratie. Avea sa fie o perioada deosebit de prolifica pentru Zonaro, care lucreaza enorm, inspirandu-se din viata orasului. Lucrarile sale au atras in scurt timp atentia lui Abdul Hamid II, sultanului Imperiului Otoman intre 1876 - 1909, care l-a numit pictor oficial al Curtii. O situatie de vis pentru un artist, pentru ca Zonaro nu facea doar parte din cercurile din apropierea sultanului, ci avea numeroase privilegii si primea numeroase comenzi.
In 1902 Zonaro isi prezinta lucrarile la Pera Salon, aflat la cea de a doua editie. Devine profesor al Scolii de Arte infiintata de Osman Hamdy Bey, sub patronajul sultanului. Perioada de stralucire se termina brusc in 1911, cand noul guvern turc decide expulzarea tuturor cetatenilor de origine italiana, ca o razbunare pentru invadarea Libiei de catre armata italiana. Insotit de sotie, Zonaro se stabileste la San Remo, fara a putea uita farmecul orasului oriental.
