Un roman distins cu Premiul Iasnaia Poliana 2019 O poveste moscovita avandu-l in rolul principal pe motanul Savelie, care isi incepe fascinanta si aventuroasa biografie avand pe fundal tumultul marelui oras, romanul lui Grigori Slujitel (primit cu elogii de critica, public si colegii de generatie) poate fi vazut ca o istorie urbana, o fresca a Moscovei reale si imaginare, de maine si de demult, o naratiune emotionanta despre prietenie, dragoste si pierdere, totul intr-un stil in egala masura sincer si livresc, elegant si postmodern, incantator si seducator.
Mai ales cand printre elementele de baza pentru construirea memoriei se iveste o cutie de banane, teribil de “nemoscovite” la prima vedere, dar parfumul si marca lor (Chiquita) se numara printre acele amintiri definitorii pentru Savelie. Initial un pisoias vagabond care a inceput sa descopere agitatia, farmecul si mai tarziu pericolul lumii intr-o gradina dintr-un vechi cartier odinioara locuit si ridicat de negustori, Savelie va face trecerea de la statutul de vagabond la cel de pisoi cu stapan parca pe nesimtite. Ajunge sa stea la bloc, sa isi faca noi prieteni, sa se indragosteasca si chiar, de ce nu, sa descopere artele plastice. Cu discursul interior al unui ganditor plin de sensibilitate si atentie felina pentru detaliile din jur, Savelie invata Moscova si viata pas cu pas, intrand astfel in galeria motanilor eroi din literatura universala, fie ca este vorba de Behemoth al lui Bulgakov, de Murr al lui Hoffmann, de Nana care a devenit un motan calator in romanul lui Hiro Arikawa sau, de ce nu, de motanul Bob (pentru a intra si in non-fiction). Roman despre prietenie, singuratate, iubire, citadin si speranta, cu o doza serioasa de umor si acea intuitie a prozatorului de talent, povestea lui Savelie ar putea fi una din acele carti ce raman in memorie si cu atat mai mult in amintirea afectiva.
Grigori Slujitel, Zilele lui Savelie, Humanitas Fiction, 2020
