1. Stand By Me (1986)Cand vine vorba de ecranizarile dupa romanele si povestirile lui Stephen King lista este mai mult decat impresionanta, include numerosi actori si regizori de calibru, iar nu putine dintre filme au fost bine primite de public si de critici, mai ales ca printre ele s-au numarat si pelicule cu totul diferite de imaginea devenita arhetipala a prolificului autor. Stand By Me, ecranizarea nuvelei The Body din volumul Different Seasons, este una din acele productii (in regia lui Rob Reiner) care a pornit de la o povestire buna si a transformat-o intr-un film greu de uitat. Emotionant, sincer, cu o distributie perfecta si pentru multi dintre fanii lui King una dintre cele mai bune ecranizari, povestea despre prietenie si secrete a convins si s-a impus ca unul acele filme rare, devenite repede clasice. Cand vine vorba de King ecranizarile reusite sunt numeroase, si destule dintre ele sunt chiar mai bune decat cartile – Green Mile, The Mist sau mult elogiatul The Shawshank Redemption fiind trei exemple – dar Stand By Me are ceva special.
2. Forrest Gump (1994)
Pentru multi dintre cei care au vazut filmul atunci sau mai tarziu – si nu putini l-au revazut cel putin o data, fie doar pentru Tom Hanks – faptul ca la baza lui statea o carte scrisa de Winston Groom ar fi fost cu siguranta o surpriza. Primit cu rezerve de critici si redescoperit abia dupa succesul urias al filmului (regizat de Robert Zemeckis), romanul avea sa fie ulterior reeditat si tradus, coperta fiind adesea o reproducere a imaginii iconice cu Forrest Gump stand pe banca, si destui dintre noii cititori l-au ales tocmai datorita incantarii si emotiilor traite in fata televizorului sau in sala de cinema. E adevarat ca in comparatie romanul este un exemplu tipic in care ecranizarea este net superioara, din toate punctele de vedere, insa merita macar putina atentie fie si pentru a vedea cum este Gump vazut de Zemeckis si cum a fost scris Gump de Winston Groom.
3. Psycho (1960)
Filmul regizat de Alfred Hitchcock avea sa devina aproape imediat un titlu clasic, iar nu putini sunt cei care il considera si astazi nu doar unul dintre cele mai bune filme facute vreodata, dar si probabil cel mai bun horror din istoria cinematografiei. O lectie de film asa cum numai Hitchcock a putut sa predea publicului larg si cineastilor, cu un Anthony Perkins perfect pentru rolul care i-a adus celebritatea, atmosfera inimitabila si o poveste doar aparent simplista, Psycho a tulburat visele mai multor generatii. Doar ca nu toti cei care il vedeau pe marele sau micul ecran stiau ca exista si o carte, romanul lui Robert Bloch, un nume devenit iconic pentru literatura terifianta a secolului trecut. O carte buna, poate chiar cea mai buna publicata de Bloch, dar palida in comparatie cu filmul.
4. Fight Club (1999)
Chuck Palahniuk nu a dus niciodata lipsa de cititori, si de la o carte la alta a reusit nu doar sa ii pastreze, dar si sa convinga o noua generatie. Dar fara ecranizarea din 1999 a romanului omonim publicat cu trei ani inainte cu siguranta ca Palahniuk nu ar fi fost la fel de cunoscut in toata lumea, mai ales dupa ce cartile sale au inceput sa fie traduse si premiate in mai multe tari. Cu Edward Norton si Brad Pitt in rolurile principale, alaturi de o distributie cu numeroase surprize, o atmosfera anarhic-intunecata si o poveste ce se deruleaza treptat, enigmatic si uneori parca absurd, cu tuse gotice si suprarealiste, filmul a reusit sa faca dintr-o carte buna un veritabil manifest cinematografic, foarte bine primit atunci si pastrandu-si forta si astazi, dupa multi ani.
5. No Country For Old Men (2007)
Joel si Ethan Coen au stiut ce carte sa aleaga pentru un film atat de sumbru si intens incat nu doar ca a surprins si convins criticii, a fost premiat, elogiat si imitat, dar i-a facut pe multi dintre spectatori sa caute cartile lui Cormac McCarthy pentru a vedea cum a inceput totul. Romanul care a stat la baza filmului este un clasic contemporan (desi poate ca stilul si imaginile nu sunt pe placul tuturor), dar versiunea cinematografica in care Javier Bardem este terifiant din primele clipe ale aparitiei sale a demonstrat ca uneori de la o carte buna se ajunge la un film si mai bun. Un caz rar in istoria mixta a cinematografiei literare, cu atat mai important cu cat si cronicile au fost la superlativ, si nu putini sunt cei care astfel au avut si sansa de a citi un scriitor mare.
6. Jaws (1975)Steven Spielberg a stiut cum sa transpuna o fobie pe marele ecran pentru a da nastere unui film clasic, care nu pare sa isi piarda din farmec de la o generatie la alta. In mare masura pentru ca totul pare atat de real, de autentic, incat si teama spectatorului este adevarata. Unul din acele filme clasice, vazute, comentate, contestate si adulate, cu mai multe continuari si sursa de inspiratie pentru o serie lunga de pelicule similare, destule usor de uitat, Jaws a fost o pelicula inspirata de un roman. Publicat cu doar un an inainte de Peter Benchley, a fost un succes de critica si librarie (intr-o oarecare masura si datorita unei inspirate si agresive campanii publicitare), iar ecranizarea l-a ajutat sa se mentina pe lista bestseller-urilor si mai multa vreme. Chiar daca filmul a simplificat mult intriga, eliminand o buna parte din epica romanului, ramane una din acele ecranizari ce au depasit ca forta si calitate cartea.
7. One Flew Over the Cuckoo’s Nest (1975)
Chiar daca romanul publicat in 1962 de Ken Kesey este un titlu clasic, reeditat si tradus in repetate randuri, citit si recitit de nenumarate ori, totusi filmul din 1975 avandu-l in rolul principal pe un incredibil Jack Nicholson reuseste sa fie putin mai mult. Regizorul Milos Forman a reusit sa aleaga actorii perfecti pentru personajele din carte. A stiut cum sa creeze atmosfera, cum sa redea intunericul, suferinta si dorinta de libertate din spatele zidurilor. A inteles cum autoritatea poate fi transformata intr-un singur personaj detestabil, pe care orice spectator il va uri si de care oricine se va teme. Nu intamplator avea sa castige cinci Premii Oscar, inclusiv pentru Cel mai bun film, scenariu si regie.
8. Silence of the Lambs (1991)
Ecranizarea romanului din 1988 al lui Thomas Harris (si inceputul succesului de masa pentru acesta), thrillerul regizat de Jonathan Demme avea sa ramana in istoria genului – si nu numai – datorita cuplului Anthony Hopkins-Jodie Foster. Nu a fost o intamplare ca avea sa castige cinci Premii Oscar in 1992, si nu doar pentru rolurile interpretate de cei doi, dar si pentru Cel mai bun film, Cea mai buna regie si Cel mai bun scenariu adaptat. Iar Hopkins a fost singurul care l-ar fi putut juca pe doctorul Hannibal Lecter asa cum a facut-o, construind inca din primele sale minute, prin sugestii, prezenta si privire, profilul unui infricosator si opresiv geniu al raului, dar in egala masura o inteligenta zdrobitoare, cruda si aparent fara repere morale clasice. Comparata cu filmul, cartea (prima dintr-o trilogie) este surprinzator de buna si te prinde de la primele pagini, dar versiunea cinematografica este totusi superioara.
9. The Godfather (1972)Oricat de buna ar fi fost cartea lui Mario Puzo, niciodata nu s-ar fi bucurat de succesul de public si critica pe care l-a avut acest prim film al unei trilogii legendare (desi partea a treia a avut parte de controverse si rezerve), cea mai buna dovada ca Francis Ford Coppola a stiut cum sa inteleaga, sa spuna si sa continue povestea. Marlon Brando a fost Vito Corleone, restul distributiei a parut perfecta, atmosfera, coloana sonora, felul in care imaginea prelucra si se juca inteligent cu lumina intr-o maniera direct picturala, tensiunea si emotia, privirea camerei in spatele aparentelor si in viata unei temute familii mafiote, toate au facut din Nasul o pelicula devenita legendara. Dar pentru Mario Puzo a fost si o propulsare a scrierilor sale (bine primite si inainte) la un cu totul alt nivel de succes.
10. The Princess Bride (1987)
Regizata de Rob Reiner, aceasta poveste fantasy, cu mult umor si destul romantism (desi nu lipsesc unele tuse aproape intunecate), a fost primita cu incantare de o parte a publicului, s-a bucurat de cronici destul de bune din partea criticilor, dar in scurta vreme avea sa dobandeasca mult dorita titulatura de “cult-movie”, la care alte productii, eventual cu bugetele si campanii de publicitate mult mai ambitioase, puteau doar sa viseze. O tensionata poveste despre razbunare, dragoste, obsesie, prietenie si onoare, cu personaje pline de viata, replici memorabile si un vals epic intre momentele amuzante si cele dramatice, a fost categoric un film diferit, potrivit (aproape) pentru toate varstele, la care poti sa revii cu un amestec de incantare si nostalgie. Interesant este ca in comparatie romanul cu acelasi titlu, publicat de William Goldman, pare sters, palid, lipsit de farmecul ecranizarii lui Rob Reiner, o caz interesant de transformare a unei carti altfel usor de uitat intr-o reusita.
Foto: amazon.com, imdb.com
