Zbor deasupra tarii dintre neguri

"Difficile est satiram non scribere" (E greu sa nu scrii satire), fraza poetului satiric roman Juvenal, formeaza aria de circumscriere a editorialelor unui "civil", dupa cum isi spune, din primul volum in seria lansata in Biblioteca ZIUA de Iasi. Ei bine, Alexandru Dobrescu, caci el este cel care deschide aceasta serie initiata de ZIUA de Iasi, isi repudiaza, cheama, alunga, toate deopotriva, cititorii, intr-o mereu amanata satira dura, dar mereu anticipata de stilul voit serpuitor, sub titlul "S`avem pardon". Bunaoara, in acest volum cu accente caragialesti, realitatea unei foste capitale, atat de pestrita si de orizontala, este marcata, pana la frontierele sale, fie cele intelectuale, fie cele industriale, cu stegulete zeflemitoare. Fara tagada, harta care se iveste e arhiplina de asemenea repere. Totusi, sunt create coridoare lingvistice prin care autorul decupeaza acoperisurile institutiilor si oamenilor. Cel care va rasfoi volumul se va intreba, pe buna dreptate, de ce o noua carte pe o veche tema? Cand publicistul isi trimite criticile in fata cititorilor si scrie despre ei, avand in vedere hainele cele noi ale municipiului de pe Bahlui, merita o clipa de zabava. "S`avem pardon", daca nu ne-am inteles. Editorialele lui Dobrescu nu concureaza cu cele ale lui Lucian Mandruta adunate in cartea "Fabrica de tamaie", Robert Turcescu (Dans de Bragadiru) sau ale lui Marius Tuca (Verde-n fata).

Editorialele cu care Dobrescu vine in fata publicului sunt, oarecum, de alta factura. Pe de o parte cuprind acea nostalgie a "Et in Arcadia ego" (Şi eu am trait in Arcadia, legendarul tinut al vietii perfecte), bine conturate in textele "Intelectualul de serviciu" sau "Cateva dorinte". Pe de alta parte, constituie o analiza a societatii civile, imbuibata cu "panem et circenses", din care nu lipseste acea imbalmasare cu kitschuri. Spatiul intim al editorialistului, expus in volumul "S'avem pardon", necesita o analiza poate mai complexa, care sa vada cum este indiriguita comunitatea ieseana. Aspectele moralizatoare nu acopera editorialele lui Dobrescu, acesta preferand critica, solutia de mijloc pentru o imagine netrunchiata a societatii. Totodata, nu sunt create profiluri, cum a facut Andrei Plesu, nu sunt creionate lichelele iesene, demers bine realizat de Liiceanu, dar la plan national, caci, in definitiv, mahalaua ieseana este in plina evolutie. Autorul prefera sa raspunda la intrebarea: cum este vazuta natiunea romana, si Europa, de pe malul raului/fluviului Bahlui? Dezamagirea autorului, gasita sub fiecare subtitlu al volumului, rezida in blocajul repertoriului de analiza intepenit in localismele iesene. Dar in absurda lor localizare, Iasii inca nu respira aerul raportarilor coerente. Scriitura editorialistica, aceasta mare lume despre lume, reflecta si aici dorinta de ordonare pe albia normalitatii. Care intarzie, fireste... Astazi, la ora 18.00, la Casa de Cultura "Mihai Ursachi" din Parcul Copou, editorialistul cotidianului ZIUA de Iasi, Alexandru Dobrescu, isi lanseaza volumul mentionat.