Federico Zandomeneghi (2 iunie 1841 - 30 decembrie 1917) pictor italian.
Primii sai profesori au fost tatal sau, Pietro si bunicul Luigi, care au incercat sa ii trezeasca interesul pentru artele plastice si mai ales pentru sculptura. Dar Federico a fost inca din copilarie fascinat de desen si pictura. In scurt timp a simtit nevoia sa invete mai mult si s-a inscris la Accademia di Belle Arti din Venetia, unde i-a avut profesori pe Michelangelo Grigoletti [1801-1870] si Pompeo Molmenti [1819-1894].
A plecat in 1859 din orasul natal pentru a nu fi luat in armata, ajungand la Pavia, unde s-a inscris la Universitate. In anul urmator i s-a alaturat lui Garibaldi. Condamnat pentru dezertare si fara a se mai putea intoarce in Venetia, a plecat la Florenta, unde avea sa ramana intre 1862 - 1866. A fost o perioada definitorie pentru stilul si dezvoltarea sa artistica. In Toscana s-a alaturat grupului de pictori florentini cunoscuti sub numele de Macchiaioli, alaturi de unii luptand in cel de al Treilea Razboi Italian pentru Independenta, in 1866. S-a imprietenit cu Telemaco Signorini si Diego Martelli, cu care va coresponda tot restul vietii.
Zandomeneghi s-a mutat in 1874 la Paris, unde a inceput sa adopte stilul impresionist. La sfarsitul deceniului al saptelea era un client obisnuit al Cafe de la Nouvelle-Athenes, precum si un apropiat al unor artisti ca Alfred Sisley, Camille Pissarro, Edgar Degas. La insistentele acestuia din urma, Zandomeneghi a participat la mai multe expozitii impresioniste, fiind apreciat de public si critici pentru prospetimea, forta si chiar opulenta compozitiilor. Modelele sale preferate erau alese din mica burghezie pariziana, reprezentantele acesteia fiind infatisate fie in confortul propriei locuinte, fie pe bulevardele Parisului ori in cadre sociale rafinate.
