Ignacio Zuloaga y Zabaleta (26 iulie 1870 - 31 octombrie 1945), artist basc.
Culegatori de struguri
Nascut la Eibar, fiul unui cunoscut bijutier, a vizitat la 15 ani Muzeul Prado. Il descopera aici pe El Greco, realizand mai multe copii dupa lucrarile acestuia. In 1899 petrece sase luni la Roma. Va locui mai multi ani la Paris, imprietenindu-se cu alti artisti precum Toulouse-Lautrec, Gauguin, Rodin, Rusifiol. Este influentat si fascinat de impresionism. Calatoreste in 1892 in Andaluzia, unde descopera lumea spaniola, cu tiganii, luptele de tauri si taranii sai, care vor fi personajele mai multor lucrari ale artistului. Puternic influentat de Goya si Velasquez, se bucura de succes mai curand in strainatate decat in Spania. Locuieste in Spania (Sevilla, Segovia, Madrid), plecand adesea la Paris, unde ramane pentru perioade indelungate. In 1912 castiga Marele Premiu la Expozitia Internationala de la Roma, iar in 1938 marele premiu pentru pictura la Bienala de la Venetia. Pana in 1921 se impusese deja ca liderul unei scoli de artisti basci si catalani, ale caror lucrari erau marcate de realism. Arta lui Zabaleta pune accentul pe simplificarea formei, scoaterea in evidenta a siluetei si folosirea maselor de culoare intunecata.
A militat toata viata pentru necesitatea unei renasteri spirituale a Spaniei, desi nu a ezitat sa critice anumite aspecte ale culturii si artei iberice.
