Considerata de critici una dintre cele mai importante voci ale literaturii chineze contemporane, cu mai multe carti premiate si traduse peste hotare, Fang Fang a fost unul dintre martorii izbucnirii pandemiei care a schimbat definitiv lumea, iar cele saizeci de insemnari care alcatuiesc acest jurnal din Wuhan construiesc o fresca vie, terifianta si sincera a felului in care scriitoarea a trait totul, de la primul caz (recunoscut oficial) pana cand, intr-un tarziu, Wuhan a iesit din carantina. Daca pentru majoritatea celor care urmareau initial stirile la televizor sau online Wuhan era doar un nume, pierdut undeva in imensitatea Chinei, pentru Fang Fang si cei care traiau atunci in oras era un loc ce a devenit de la o ora la alta o inchisoare uriasa, in care nu existau prea multe vesti si cu mult mai putine certitudini.
Claustrofobia, singuratatea, confuzia, depresia si dorinta de a evada pur si simplu din Wuhan, un oras care nu era mort, dar nu mai era nici viu, zvonurile care circulau despre virulenta noului virus, frica paralizanta, drama celor care pierdusera deja pe cineva drag, sacrificiile pe care cei de aici au fost siliti sa le faca, sperand (atat cat mai puteau) ca nu va mai dura mult pana cand totul va fi ca inainte. Dar este un jurnal critic la adresa oficialilor care nu au facut tot ce se putea de la inceput, care au amanat masuri ce puteau salva vieti, care isi au partea lor de vina, deloc neglijabila, in evolutia ulterioara a pandemiei. S-a mintit, s-au ascuns date si drame, s-a folosit mult dezinformarea din varii motive, iar intr-un oras cu peste noua milioane de locuitori tocmai incertitudinea a fost adesea un dusman mai mare decat virusul.
Un jurnal dureros, socant, de o sinceritate care nu eludeaza talentul real al scriitoarei, o poveste dintr-o pandemie care si-a avut inceputul aici, si al carei final inca nu este previzibil.
Fang Fang, Wuhan. Jurnal dintr-un oras in carantina, editura Polirom, 2020