WILHELM II „monarhul cel mai puternic al Europei continentale”[1].
Una dintre cele mai controversate figuri ale istoriei, Wilhelm II, fiul lui Friedrich si al lui Vicky, s-a nascut la 27 ianuarie 1859 cu un handicap fizic de care nu va scapa toata viata (bratul stang ii este inert) si care este, probabil, principala cauza a duritatii lui.
La 18 ani este decorat cu ordinul „Vulturul negru” – cel mai inalt ordin al Casei regale prusiene – intrand astfel in mod oficial in Curtea Regala. La 29 de ani devine kaiser peste o Germanie aflata in plina glorie.
Ambitios din fire, Wilhelm isi doreste puterea absoluta si o obtine prin demiterea cancelarului Bismark – adevgaratul conducator al Germaniei de pana atunci. Odata cu disparitia din scena politica a „cancelarului de fier” toate responsabilitatile acestuia ii revin lui Wilhelm, care nu va reusi niciodata sa-l inlocuiasca cu un om la fel de puternic si de influent.
Se casatoreste la 27 februarie 1881 cu Victoria – fata cea mare a ducelui Friedrich de Schleswig-Holstein-Sonderburg – o figura lipsita de feminitate, de care se va simti curand plictisit. Acesta este si motivul pentru care va sta foarte putin alaturi de familie, preferand sa calatoreasca prin lume la bordul yacht-ului sau „Hohenzollern” (va fi poreclit „Reisekaiser” – imparatul calator). Printre insotitorii sai se va numara si Philipp de Eulenburg, om de o vasta cultura, acuzat de homosexualism, cu care se presupune ca Wilhelm ar fi avut chiar o relatie amoroasa – fapt niciodata dovedit.
In ceea ce priveste politica pe care o promoveaza acesta este una agresiva, materializata in discursuri dure si necontrolate si in actiuni violente si spontane (este binecunoscuta aventura sa in Maroc – o demonstratie in foarta menita sa intimideze Anglia si Franta).
Bulow, unul dintre multii cancelari ce i-au urmat lui Bismark, este nemultumit in permanenta de initiativele kaiserului, care provocau teama in randul ministrilor sai si in intreaga Europa.
Wilhelm avea relatii incordate cu Edward VII, unchiul sau si regele Angliei, cu Franz Joseph, imparatul Austriei si chiar cu Nicolae II al Rusiei. Bulow, depasit de evenimente, isi da demisia, iar Wilhelm este antrenat intr-o serie de evenimente neplacute care-i pericliteaza imaginea si-l fac sa piarda din popularitate si din prestigiu: ajutorul acordat lui Philipp de Eulenburg acuzat de homosexualism activ, moartea subita a contelui Husen Haesler in timp ce incerca sa-l distreze pe kaiser dansandu-i in costum de balerin.
In anul 1908, in urma acestor evenimente, imparatul cade la pat si este hotarat sa abdice in favoarea fiului sau Willy, personaj detestat de toata lumea. Isi schimba insa decizia si ramane la conducerea Gerrmaniei pana in anul 1918 cand este constrans sa abdice, iar pana la declararea republicii inlocuitorul sau a fost o regenta in frunte cu fratele sau Eittel Friedrich.
[1] Monarhi europeni. Ion Bulei si Gabriel Badea-Paun. Bucuresti: Silex, 1997. Vol.I: Marile modele (1848 - 1914), p. 72
