
La origini cele doua cladiri au fost construite dupa cel de al Doilea Razboi Mondial pentru a caza cadrele militare si personalul auxiliar, Begich Towers fiind gata in 1957.
Insa cei mai multi dintre locuitorii orasului au ales Begich, unde se gasesc 150 de apartamente cu doua si trei dormitoare fiecare (dar exista si variante cu un singur dormitor, mai putine la numar), loc de joaca pentru copii, o biserica (de fapt o capela), oficiu postal, clinica medicala, sectie de politie, doua magazine, o spalatorie. Plasate la diversele etaje ale complexului, alcatuind astfel un oras intr-o singura cladire, Begich este pentru multi o varianta locativa surprinzatoare, functionala, si care (potrivit marturiilor) face ca senzatia de apartenenta la comunitate sa fie neasteptat de puternica. Locuind impreuna, respectand aceleasi reguli stricte, lasandu-si spatiul personal atat de necesar, cei din Whittier au demonstrat ca intr-un fel ideea, aparent claustrofobica social, functioneaza. Iar scoala, pentru cei care trebuie sa mearga la cursuri, este de cealalta parte a drumului. Dar nu trebuie sa iesi in cumplitele geruri de afara, ci ajungi comod si rapid printr-un tunel subteran care leaga complexul de salile de clasa. Insa cei care au trecut deja printr-o iarna cu nameti si frig imposibil de imaginat traita aici, in Whittier, fie au ramas, fie au fugit fara sa se uite in urma. Procentajul majoritar apartine primei categorii, si nu putini sunt cei care spun ca nu ar pleca de aici, locul din Alaska unde aproape toti iti sunt vecini de bloc.
Turistii care ajung aici, indiferent de anotimp - insa doar cei cu adevarat dornici de o aventura extrema s-ar incumeta in perioada iernii - pot sa viziteze complexul, pot sa inchirieze o camera (exista si un tipic american B&B in Begich) sau pot sa exploreze peisajele din traseele din regiune. Si pot spune la intoarcere ca au vazut un oras diferit. Nu doar pentru ca este atat de departe.
Foto: npr.org,