"Cu un talent uluitor si un fel de a scrie plin de farmec, Codrescu este unul dintre scriitorii care au reusit sa suprinda, in Wakefield, valentele culturii americane intr-o maniera splendida, cu o intuitie neabatuta, cu asprime si totodata cu o evidenta putere de seductie."
(New York Times Book Review)
 | Cel mai nou roman tradus in colectia 'Biblioteca Polirom' este Wakefield, al scriitorului american de origine romana Andrei Codrescu. Poet, romancier si eseist, Andrei Codrescu s-a nascut in 1946, la Sibiu. In 1966, emigreaza in Statele Unite. Revine in tara in 1989, dupa 23 de ani de absenta, pentru a face reportaje la fata locului, in timpul Revolutiei, pentru canalul de televiziune american ABC. In prezent, Andrei Codrescu traieste in New Orleans, impreuna cu sotia si cei doi copii. Este Distinguished Professor of English la Louisiana State University din Baton Rouge. Comentariile sale, difuzate periodic de National Public Radio, l-au transformat intr-una dintre cele mai apreciate "voci" ale radioului american (sondajele indica 15 milioane de ascultatori ai emisiunii lui). |
Calitatile care l-au facut remarcat sint, dupa cum scrie The Times: "O eleganta a stilului, combinata cu o sensibilitate de emigrant, care ii permite sa vada si sa combine lucrurile intr-un mod absolut special, pe care imaginatia unui american sadea nu ar fi avut cum sa-l inventeze. Ca si alti emigranti, el ne spune ceva nou si cateodata incitant despre noi si conditia noastra".
Dintre cartile lui Andrei Codrescu, la Editura Polirom, au mai fost traduse romanele Casanova in Boemia (2005) si Mesi@ (2006), iar in 2005 i-a aparut volumul de publicistica Scrisori din New Orleans.
Publicat in Statele Unite ale Americii in 2004, romanul Wakefield, aparut in traducerea Ioanei Avadani, va fi lansat, in prezenta autorului, in cadrul Festivalului "Zile si Nopti de Literatura" de la Neptun.
Wakefield, eroul romanului, duce o viata tihnita la New Orleans, printre carti si mobile de bun-gust, cind Diavolul - prada depresiei din pricina birocratiei si a concurentei dure de pe lumea cealalta - ii face o vizita. Ii acorda un ragaz de un an pentru a gasi un mod de viata autentic, altminteri urmind sa-i ia sufletul. Astfel incepe odiseea protagonistului prin America zilelor noastre, o lume a conflictelor interculturale si interetnice, a globalizarii si tehnologizarii, populata de initiati New Age, miliardari corporatisti, colectionari de arta si ecologisti militanti.
Plecarea din Romania
"Am plecat din tara cind se facuse o mica crapatura in zid. Era in anul 1965. Dupa ce a venit la putere, Ceausescu a inceput sa faca afaceri cu oameni, adica sa vinda evrei Israelului si nemti Germaniei. Noi am costat 2000 de dolari bucata. Pentru mine si mama, statul Israel a platit 4000 de dolari. Si nu ne-am dus in Israel; deci, daca socotim si dobinda, probabil ca datoram acestei tari in jur de 200.000 de dolari. Nu am avut voie sa luam cu noi mai mult de doua geamantane. Mama, care era fotograf, a vrut sa-si ia cu ea albumele in care erau poze cu noi, cu familia noastra, si colectiile de fotografii, dar nu i s-a permis. Iar eu nu am putut sa-mi iau poeziile pe care le scrisesem si dintre care o parte imi fusesera publicate."
De ce America?
"Eram fascinat de Vest. Ascultam muzica si eram indragostit de Beatles si Rolling Stones. Am simtit ca exista o lume acolo, afara, care are un alt ritm si am simtit libertatea. Si am plecat mai ales pentru ca tinjeam dupa aventura. Voiam sa-mi gasesc generatia si voiam sa aud de unde vine muzica asta. Celalalt motiv era ca nu ma pregatisem pentru facultate. Trebuia sa dau la facultate, la Bucuresti, iar eu ma consideram poet si boem si nu voiam sa fac ceea ce nu doream. Iar alternativa la facultate era armata. Pentru ca stiam ca, neluind la facultate, voi nimeri automat in armata, unde nu voiam sa ma duc, macar si pentru simplul fapt ca ma tundeau."
America
"Dificultatile pe care le-am avut cind am venit in America - nu aveam nici prieteni, nici bani si nici nu stiam limba - nu mi-au ingreunat foarte mult viata, deoarece entuziasmul meu m-a dus direct unde trebuia. La inceput, i-am intilnit pe primii hippies din Detroit, dupa care, sase luni mai tirziu, la New York, am locuit in cartierul Lowery Side, unde
erau poetii si inima lumii hippy de pe coasta de Est. Erau tinerii americani generosi, deschisi la toate experientele, deschisi fata de straini, deoarece si ei se simteau straini societatii americane si erau intr-un fel in exil. Eu eram la propriu in exil, intr-o lume care a facut din metafora exilului o conditie de viata. M-am simtit imediat acasa in bratele subtiri ale acestor exilati. De fapt, aveam 19 ani si multe lucruri urgente de spus fetelor. De aceea, am invatat engleza si am invatat-o repede, pentru ca am vrut sa vorbesc cu ele.
Cum am invatat citeva cuvinte in engleza, am compus ceva cu ele.
Cei mai multi si-au dorit sa devina oameni normali: sa-si ia o slujba, o casa - ceea ce lua timp. Eu, insa, voiam sa gasesc poeti si am gasit poeti." (fragmente dintr-un interviu acordat de Andrei Codrescu lui Emanuel Tanjala si publicat in saptaminalul Formula As)
Sursa : HotNews
Septembrie 2006
