Dictatura comunista a facut un rau incalculabil si prozei romanesti. Nu prin coercitiune, ci prin inselatoarea exercitare a liberului arbitru al criticii si mai ales al publicului.
In acest context nefericit, Nicolae Breban a scris 25 de ani (1965-1990) fara sa poata spera "in prezenta stapanilor" la o larga recunoastere publica. Critica isi pazea pielea relativizand. Important este ca Breban a scris si scrie "ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat". Opera sa este de o intindere fara egal printre prozatorii postbelici. Publica in 1998 Ziua si noaptea, despre care anunta ca nu-i decat prima parte a unei tetralogii. A urmat Vointa de putere, si seria a ajuns abia la jumatate. In paralel, Breban a publicat aforisme despre Nietzsche, traduceri din Rilke si cate altele.
Pe unii critici i-a iritat "seninatatea imperturbabila" cu care autorul Animalelor bolnave se ocupa de eternitati si parea sa treaca prea usor cu vederea diverse ticalosii, preferand sa-si urmeze calea atemporala. Breban replica, de obicei, cu intelepciunea lui caustica: Dar cine mai stie azi, fara enciclopedie, daca Dante a fost de stanga sau de dreapta?
Romanele lui Breban, mai putin poate Amfitrion si Drumul la zid, califica insa convingerea admiratorilor lui Breban ca el este unul dintre cei mai importanti autori de proza de la noi. Intra aici marile romane ca Bunavestire, Animale Bolnave, dar si cele aparent mai facile ca Don Juan, Ingerul de ghips, Francisca (debutul).
Aparitia romanului Ziua si noaptea cu continuarea sa Vointa de putere a fost in masura sa confirme ca Nicolae Breban este un autor de mare insemnatate, indiferent de impactul pe care-l mai poate produce azi un romancier roman tara sa.
Personajele lui Breban, desi traiesc aparent intr-o lume imprecisa si n-au nimic special de facut (sunt ceva intre play-boys si rentieri, ca la Huxley), au o vitalitate extraordinara care nu exclude nici ingenuitatea serafica, nici mizeria morala. Tezele enuntate de aceste personaje sunt conforme naturii lor si nu o falsifica prin maxime de circumstanta. Se poate mentiona apoi strategia savanta a amanarii si chiar a intreruperii voite a unor teme ofertante.
Un asemenea volum, in mod sigur captivant pentru o clasa de cititori, prezinta suficient interes pentru segmentul mijlociu al cumparatorilor de romane, astfel incat sa asigure "sprijinul maselor" de care un romancier sau un politician, spre deosebire de un filozof sau un poet, are nevoie?
Istoria este de partea lui Breban. Romanele interbelice mai subtile au capatat recunoastere prin vreme. Timpul va lucra in favoarea romanelor recente gen Ziua si noaptea asa cum a lucrat si pentru Bunavestire. Desi acum lucrul acesta nu este aparent, ele vor constitui un foarte interesant document psihologic al epocii, al anilor a90, asa cum Don Juan este unul pentru perioada de-acum 30 de ani. Obstinatia lui Nicolae Breban de a evita conjucturalul in tema si in mijloace nu va fi lipsita de succes.
Horia Garbea
A"Oamenii care isi dedica viata adevarului nu au totdeauna chef de el, de demagogia lui. La usa adevarului, ca si la usa unui prieten fundamental, trebuie sa bati rar. Mai des ii cauti pe cei usurateci, care te binedispun, care te reconforteaza. (...) Diversiunea simpatica (...) Arta nu e si ea o diversiune?!"
Nicolae Breban a' Don Juan
CV
Nicolae Breban s-a nascut in anul 1934. A publicat numeroase romane de mari dimensiuni. A ocupat functii importante in Uniunea Scriitorilor. A fost membru al CC al PCR, dar a demisionat din cauza "tezelor din iulie", pe care le-a criticat fatis in 1971. Marginalizat, a trait pana in 1990 la Paris. Dupa 1990 a revenit in tara si a continuat sa scrie si sa publice proza, memorii, cateva piese de teatru. Conduce revista Contemporanul. A fost vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor intre 2001 si 2005.
Rubrica realizata cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din Romania
Jurnalul National
