Serghei Dovlatov este, devine, un scriitor de prima mana prin el insusi. Nu scrie nici in gruzina, nici in armeneste, el bea de stinge, se ratoieste/razboieste cu autoritatile care-i fac mizerii si, si nu se lasa, si nu se lasa incalecat, nici de limba draga lui Mihai Beniuc, nici de mizeriile sistemului comunist. Serghei Dovlatov devine scriitor rus. Rus, rus, in cel mai profund si definitoriu inteles al cuvantului, fara sa mai lase loc si pentru plans. Ironia si buna dispozitie nu-l parasesc niciodata, chiar si atunci cand ingroasa armata uriasa, teribila "armada" ruseasca, a "oamenilor de prisos". Face vreo doi ani de filologie la Leningrad, ajunge sa-si ispaseasca serviciul militar intr-un batalion al Ministerului de Interne pazind detinutii din GOULAG ("Gasudartsvo Upravlenie Lager", adica "Lagar de munca de Stat", un fel de colhoz, nu...) nu reuseste sa publice nicaieri si nimic, doar prietenii si iubitele stiu ca scrie extraordinar si lumea rade si plange cand citeste prin "samizdat" ce scrie "Dovlatca", cum il alintau prietenii, viata lui este un film ... sovietic, dintre cele mai dramatice. Evreu/armean - o combinatie exploziva, ca si in cazul lui Garry Kasparov, sahistul de geniu si dusmanul de astazi al lui Putin, printre putinii care indraznesc sa-l infrunte pe fata, fara sa-i fie frica de automobile, gloante sau poloniu, cum au patit-o altii, "Da' americanii si israelienii ce au facut, Gaspadin Bedros Ovanesovici Horasangian... ?" - Serghei Dovlatov isi vede de viata lui. Ironia si umorul il ajuta sa se salveze: nici nu se lasa vandut/cumparat, nici nu se lasa cotropit de disperare. Are fel de fel de slujbe si amoruri, prieteni si amici peste tot, doar ca nu-i apare nici o carte. In 1978 ajunge cu mama la New York, ciudat nici in Queens, printre armeni, nici in Brooklyn-ul detestat de Henry Miller. Inca 12 ani de americaneala, scrie si publica "pa russkii iazak", are si nevasta, face si un copil, si cand sa amusine gloria, hop!, "Kanet filma": moare. Suntem pe 24 august 1990. N-a mai apucat prabusirea URSS-ului si nici a comunismului din Romania.
Raman cartile.
In engleza, cica, nu ar fi. In ruseste face ravagii: toata lumea il admira si pretuieste. La noi este tradusa (Margareta Sipos) de cateva luni bune "ZAPOVEDNIK", sub titlul mai fistichiu "Rezervatia Puskin" (Humanitas, 2007) un roman fabulos, pe a carui ultima fila scrie "iunie, New York 1983". Este o carte extraordinara: cu detasare si umor, cu blanda ironie si aspra decupare a unei teribile realitati sovietice, avem o condamnare a comunismului de toata frumusetea. Nu doar politica, ci mai ales artistica: a fost o perioada urata, ce mai! Cine nu crede, sa citeasca acest roman minunat si o sa gaseasca nu doar un trecut incredibil, dar si un personaj perfect creditabil - Serghei Dovlatov. "Muzica, Vodka, Gaspada, Vodka!"
