Maurice de Vlaminck (4 aprilie 1876 - 10 octombrie 1958), pictor francez, reprezentant al curentului fovist.
Vlaminck, impreuna cu prietenul sau, pictorul francez Andre Derain, au facut parte din grupul care si-a organizat prima expozitie in 1905 la Salon d'Automne in Paris in 1905, grup cunoscut ulterior ca Fauves si care a lansat curentul fovist. Vlaminck era in buna masura un autodidact, laudandu-se adesea ca nici macar nu a vizitat Muzeul Luvru.
Inainte de a deveni artist si-a castigat existenta ca violonist.
Lucrarile sale sunt puternic influentate de coloritul si tusele lui van Gogh, dupa ce vazuse creatiile acestuia intr-o retrospectiva deschisa la Paris in 1901. Realizate in culori pure si intense, lucrarile lui Vlaminck ofera constraste cromatice foarte interesante. Din 1908, dupa declinul fovismului, lucrarile sale - in principal peisaje - au inceput sa fie mai atenuate.
Gravura, 1927
Vlaminck a fost si un prolific scriitor, publicand mai multe romane, precum si volume de poezie, memorii, insemnari, multe ilustrate chiar de autor.
Maurice de Vlaminck s-a nascut intr-o familie de origine flamanda, care avea sa se mute la Paris cand viitorul pictor avea doar trei ani. Nu a fost deloc interesat de scoala, preferand sa devina un autodidact, atitudine pe care avea sa o pastreze si in domeniul picturii. In perioada adolescentei a avut nenumarate slujbe neinsemnate, incercand sa scape de saracie si sa obtina macar o relativa independenta financiara. Abia de la varsta de 23 de ani a inceput sa se ocupe serios de pictura, alaturi de prietenul sau Derain, cu care va imparti un atelier din Chatou.
La expozitia din 1905 de la Salon d'automne Vlaminck si-a prezentat lucrarile in aceeasi sala cu ceilalti fovisti si in urma succesului situatia sa financiara a inceput treptat sa se imbunatateasca.
Prima sa expozitie personala a avut loc la Galeria Vollard in 1907. Dupa terminarea primului razboi mondial a parasit Parisul, retragandu-se in provincie, care il atrasese mereu datorita iubirii pentru natura a artistului. La fel ca si alti artisti care au devenit adepti ai fovismului sub influenta lui van Gogh si a lui Gauguin, Vlaminck a fost profund marcat si de opera lui Cezanne, avand prilejul sa o admire la retrospectiva din 1907.
Dupa 1910, Vlaminck si-a dezvoltat un stil similar celui folosit de Cezanne, mai sobru in coloristica si compozitie, care ignora notiunile clasice privind volumul obiectelor si tratarea subiectelor, o marturie a temperamentului sau pasional si profund instinctual. Forta expresionista a operei sale l-a consacrat ca unul dintre cei mai puternici pictori fovisti.
