Se povesteste chiar ca la debutul sau ca solist al Filarmonicii din New York Horowitz a parut pana in seara premierei perfect stapan pe sine. Stia exact ce va oferi pasionatilor care il asteptau, se gandea ca in sfarsit va cuceri si Lumea Noua asa cum o facuse in Europa, iar impresarul sau era fericit vazand ca zvonurile despre temerile pianistului sunt simple povesti. Numai ca exact in acea seara, cand trebuia sa intre in scena, pianistul a facut un cumplit atac de panica, nereusind cu niciun pret sa se calmeze. Apa, incurajarile, rugamintile s-au dovedit fara efect, si in cele din urma Horowitz, tremurand din cap pana in picioare, si-a anuntat impresarul ca ii este cu neputinta sa cante, si ca intreg concertul trebuie anulat. Cu siguranta ca un altul s-ar fi pierdut la randu-i cu firea, insa experienta te ajuta uneori mai mult decat s-ar astepta cineva. Nu era primul muzician de geniu timid, mai ales in fata unui public experimentat, rafinat si pretentios. Asa ca impresarul, foarte calm, l-a anuntat pe Horowitz ca nu este nicio problema, concertul se va anula.
- Doar ca potrivit contractului pe care l-ai semnat, dragul meu, daca nu poti sa canti este obligat sa iesi pe scena si sa ceri scuze publicului, explicandu-le celor care te asteptau ca nu poti sa concertezi in seara aceasta, dar vei reveni si iti vei onora promisiunea cat de curand.
Horowitz s-a gandit doar o clipa, apoi a iesit pe scena, s-a asezat in fata pianului si a sustinut unul dintre cele mai bune concerte din cariera sa, desi a evitat sa priveasca publicul fie si pentru o clipa. Groaza de a vorbi in fata salii arhipline se dovedise mult mai puternica decat deja obisnuitul trac de scena.
Foto: wqxr.org