Cat de ciudat este sa descoperi un nou prieten in momentul in care te simti mai singur ca oricand… In aventura fantastica imaginata de unul dintre cei mai populari autori niponi contemporani prietenia dintre un om si o soparla pare premisa unui vis nebunesc, si poate ca pana la urma asa se va si dovedi, insa uneori tocmai o astfel de fiinta se dovedeste mai importanta decat tot restul lui. Sau cel putin asa i se intampla lui Tetsuyuki atunci cand se ascunde intr-o veche si neglijata camera, incercand sa scape de cei carora tatal lui, acum trecut in nefiinta, le datora bani. Intr-o lume ideala fiul ar trebui sa salveze onoarea tatalui, sa plateasca totul cu eleganta de senior si nepasarea celui care este bogat, dar stie prea bine cat de putin importanti sunt banii. In lumea reala si narativa in care traieste eroul acestui “Vis de primavara” ar fi bine sa nu fie gasit decat in ziua in care, printr-o minune desprinsa dintr-un serial pasionant, va fi castigat la loterie suma necesara.
Insa chiar din prima noapte, in camera cufundata in intuneric, Tetsuyuki raneste o soparla ascunsa in perete, atunci cand bate un cui ce se implanta in fragila vietate. Din fericire fiinta nu doar ca supravietuieste, dar primeste un nume, simplu si usor de invatat – Kin – si devine animal de companie, prieten si confident pentru un tanar care traieste un destin straniu, obositor si care nu ii apartine, pe care in mare masura nu l-a dorit. Iar in fiecare noapte, ca intr-o noua poveste a celor 1001 de nopti, de aceasta data cu un tanar si o soparla in loc de Seherezada, tanarul ii povesteste lui Kim toata viata lui. Cu temerile, spaimele, sperantele, iubirea pentru Yoko (o relatie complicata, uneori dificila, alteori fara sansa), amintirea tatalui, temerea ca intr-o zi se va intalni undeva cu inspaimantatorii creditori. Pentru Tetsuyuki aceasta soparla pe care a fost la un pas sa o ucida, fara sa vrea macar, devine sprijinul si prietenul pe care l-a asteptat toata viata de pana atunci, si daca ar fi unii care sa il considere nebun pentru ca vorbeste cu o reptila, este gata sa accepte si aceasta eticheta decat sa renunte la Kin. Iar lunga lui confesiune, mai sincera decat ar fi avut vreodata curaj sa isi imagineze, va dura un an, pana in ziua in care Tetsuyuki trebuie sa incheie dezvaluirea in fata lumii si sa hotarasca daca este pregatit sa se intoarca in lumea de dincolo de usa.
La prima vedere un basm fantastic in buna traditie a mai cunoscutului Haruki Murakami, noua carte semnata de Teru Miyamoto ar putea fi citita ca o reverie, ca marturia unui singuratic, ca o poveste despre o improbabila si poate cu atat mai valoroasa prietenie sau, de ce nu, ca jurnalul unui om care a pierdut totul si acum s-a refugiat in nebunie. Din care pana la urma va fi (poate) salvat de o micuta soparla.
Teru Miyamoto, Vis de primavara, editura Humanitas Fiction, 2022