O saga scandinava despre care este greu sa crezi ca a putut fi realizata in plina pandemie, cand restrictiile au amanat in repetate randuri filmarile, cu un buget impresionanta si un suflu epic surprinzator pentru un lung metraj care este doar al treilea pentru tanarul cineast (care a surprins inca de la inceput cu The Witch si mai tarziu cu The Lighthouse), “Vikingul” este o poveste clasica despre putere, razbunare si dragoste. Dar avand in fundal lumea fascinanta, brutala si terifianta a vikingilor, reprodusa cu pasiunea istoricului si inspiratia poetului proiectul a devenit o saga cinematografica ce reda in detaliu atmosfera, asezarile, traditiile sau credintele – scenele ce reproduc ritualurile religioase sunt printre cele mai frapante pentru spectatorul de astazi – unei epoci puternic mitologizate sub diverse forme in ultimele doua-trei decenii, fie ca a fost vorba de filme, benzi desenate, jocuri, figurine sau muzica.
Un film cu un suflu narativ aparte, plin de forta brutala si in egala masura de o poezie desprinsa din cantecele demult uitate ale mitologiei scandinave, “Vikingul” demonstreaza in ceva mai mult de doua ore ca aceasta lume inca isi pastreaza forta de seductie, iar transmutarea pe pelicula o face si mai vie, uluitoare prin legenda si inactualitate, spatiu de visare razboinica si evadare din realitate pentru o Varsta de Aur a eroismului, razbunarii, fortei si credintei in zeii vechi si in destin.