VICTORIA s-a nascut la 24 mai 1819 la Londra (Kensington) cu trei luni inainte de nasterea celui care-i va deveni sot – varul sau primar Francis Karl Augustus Albert Emanuel, din familia Saxa Coburg Saalfeld.
Este fiica ducelui de Kent si a Mariei Luiza Victoria de Saxa Coburg. Desi la nastere nu avea nici o sansa la tronul Angliei, Victoria va ajunge una dintre cele mai apreciate si mai longevive regine. Tatal ei, ducele de Kent – unul dintre cei sase copii ai regelui George III se casatoreste tarziu cu Maria Victoria, printesa vaduva de Leiningen si face cu aceasta un singur copil, pe Victoria. Pana sa se casatoreasca ducele a avut o legatura de 27 de ani cu madame de Saint Laurent, o femeie din burghezie, cu care continua sa traiasca si in timpul casniciei.
Niciunul dintre fratii ducelui de Kent nu au avut mostenitori, astfel ca Victoria a devenit singura mostenitoare a tronului. Ducele de York fusese implicat intr-o afacere scandaloasa de vanzari de arme, impreuna cu una dintre amantele sale si, desi era casatorit cu fiica regelui Prusiei nu a avut niciodata copii cu aceasta. Ducele de Cumberland, casatorit cu printesa de Sols-Braunfels – o casatorie cu care nimeni de la Curtea regala britanica nu fusese de acord- nu are nici el mostenitori. Ducele de Sussex, casatorit de doua ori nu primeste sanctiune regala pentru niciuna dintre casniciile sale, astfel ca urmasii lui nu se puteau urca pe tron. Ceilalti doi frati ai tatalui Victoriei: ducele de Clarence si ducele de Cambridge nu erau casatoriti.
Educatia Victoriei incepe pe cand avea cinci ani si este atent supravegheata de mama sa, o femeie energica, inteligenta si aspra. Rezultatele sale sunt, contrar asteptarilor, slabe. Victoria era un copil greu de temperat si mostenea firea vulcanica a Hanovrienilor, refuzand cu incapatanare sa invete pana la varsta de opt ani. Programul de lucru este stabilit si urmarit de mama, care considera ca invatarea limbilor straine trebuie sa fie o prioritate in educatia fiicei sale. Victoria va invata latina, franceza si germana.
Lectiile de politica, administratie si istorie le va primi de la lordul Melbourne – un aristrocrat recunoscut in special pentru deosebitul sau simt al umorului. Victoria se va intelege excelent cu “Lordul M”, asa cum il va numi in jurnalul sau, acesta devenindu-i principalul sfatuitor de-a lungul domniei sale.
Devine regina la 20 iunie 1837, odata cu moartea regelui William, si este incoronata in acelasi an la Westminster, la 28 iunie. Din clipa incoronarii sale, Victoria devine responsabila si priveste orice lucru cu seriozitate. Se va inconjura de oameni de valoare, carora le acorda incredere si consiretie: lordul Melbourne, ministrul de externe Palmerstone sunt doi dintre cei mai importanti oameni din anturajul sau.
La 10 februarie 1840 se casatoreste cu Albert, cel care-i fusese sortit inca de la nastere si de care se va indragosti din clipa in care il vazuse. Va trai, alaturi de acesta, cea mai frumoasa poveste de dragoste a veacului XIX. Este poate cea mai reusita casnicie intalnita vreodata in randul monarhilor. Printul german ii va deveni sfatuitor in toate problemele si ii va darui noua copii. Victoria il va iubi si il va respecta pana la moarte, incercand sa-i ofere un loc aproape egal cu al sau din punct de vedere politic.
Moartea lui Albert ii provoaca reginei o imensa durere. Depinsese de el in cele mai mici detalii ale existentei sale. Viata i se va schimba radical: problemele politice nu o mai interesau decat tangential, se va retrage din viata publica si se va cufunda intr-o indelungata recluziune. “Fara el, nu ma mai intereseaza nimic”[1] va scrie Victoria in jurnalul sau. Ii ridica statui, ii comanda biografii, ii construieste o casa memoriala (“Victoria and Albert Museum”) , calatoreste prin locurile prin care traise Albert.
Din punct de vedere politic isi va schimba radical convingerile: ii va sustine pe conservatori, dupa ce toata viata simpatizase cu liberalii. Aceasta schimbare este motivata si de aparitia pe scena politica a lui Disraeli, presedintele partidului conservator, omul care se pare ca ar fi reusit sa ii redea reginei din nou zambetul pe buze si pofata de viata.
Odata cu alegerile generale din 1874 configuratia Camerelor se schimba fundamental, iar la putere vine un nou guvern format din torry, in frunte cu Drisraeli. Urmeaza perioada de glorie si de bunastare a Angliei – epoca imperialismului (de dupa Congresul de la Berlin) – o epoca de care regina Victoria va fi foarte mandra.
Spre sfarsitul vietii regina va fi preocupata in special de familie. Isi va casatori pe rand fiicele. Printul Wales este cel care ii va crea cateva probleme (este citat intr-un proces de divort ca martor) peste care regina va trece cu ingaduinta.Va participa intens la viata culturala si sociala: inaugureaza expozitii, pune piatra de temelia a mai multor edificii de importanta national. Moare la 22 ianuarie 1901 incheind astfel o epoca in istoria Angliei si in istoria Europei: epoca victoriana.
[1] Monarhi europeni, p. 123
