La numarul 12 al pietei Dauphine, intr-o casa batrana, al carei scara clasata monument istoric, incepe cu o gratioasa curba de piatra, locuieste de multi ani pictorul nostru Theodor Pallady.
De patruzeci de ani si mai bine sta Pallady in cetatea care cheama zeci de mii de pictori, din toate colturile lumii.
Lumina filtrata prin granitul batranei Lutetii cade pe vegetatii, pe unde si pe coperise; purificata de sgura si de scanetie, ea da pisajului proportii si reflexe juste, nimic incandescent, fantasmagoric, monstruos, ireal.
Dar nici nu-l turteste, cu lovituri de realism brutal. O calma binecuvantare a luminii inobileaza fata Parisului si o scalda intr-un extaz discret, fara patetismul-grimasa al conglomeratelor din climate fosforescente.
Theodor Pallady rasfrange in sufletul si in arta sa Parisul - adevaratul Paris - nu Parisul parizian, din care strainii si-au faurit o imagine de frivolitate: clinchete si fosnet de matasa, culori vii, bazar persan, carte postala colorata si oameni care se veselec, prin cabarete, pana la ziua.
Parisul grav, cu suras melancolic, mai mult al fruntii decat al buzelor, Parisul cartilor si al pietrelor auguste. Lumina, a carei prezenta o simti. Smulgi frumusetea care se ascunde. Parisul avar, inchis ca o stridie ce nu vrea sa I se fure margaritarul, Parisul cu lumina de perla.
Si aceasta lumina a carei prezenta o simti la Th. Pallady mai mult decal la oricare alt colorist, caci fiind putina e mai pretioasa si se cere culeasa si impartita cu gelozie de alchimist - aceasta lumina ordonatoare s-a impletit cu toata faptura sufleteasca a pictorului nostru.
Cel mai intelectual dintre plasticii romani. Un artist al carui simt pictural nu s-a dezvoltat unilateral, creand un elefantiazis local, ci armonios, paralel cu gustul si discernamantul literar (ce poate realiza un pictor, un actor, un muzicant fara lecturi ?). Cu preocuparea circulatiei ideilor si a realitatii contemporane, Th. Pallady si-a muiat penelul nu numai in vopsea cruda, dar si in lumina de gand.
Acest boier moldovean si-a potolit tumultuosul temperement, a renuntat la bogatia imaginilor aduse de-acasa, la feeria celor o mie si una de nopti, la risipa - ca sa-si creeze, an cu an, o personalitate liniara, architectonica, spiritualizata, chintezentiala.
Esenta spiritualizata, Th. Pallady nu este numai primul nostru pictor, unul dintre cei mai nobili artisti ai epocii, dar mai reprezinta o minunata sinteza a intelectualitatii romanesti, o biruinta aristocratica a acestui neam mult inzestrat si mult risipitor.
Bucuria de a trai in acelasi veac cu Theodor Pallady mi-a dictat aceste ganduri fugare, intr-un sfarsit ploios de Februarie parizian.
Paris 1935
Din publicatia : Arta tehnica si grafica, 1940
