Demonstratia este facuta de uruguaianul Eduardo Galeano in volumul "Fotbalul, lumini si umbre", care imbina in mod fericit cronica sportiva, eseistica si naratiunea cu o puternica doza de lirism, construind o imagine puternica si plina de nuante a sportului-rege.
Mondialele ies la rampa. Vedete, istorie, anecdote din vremurile cand fotbalul insemna doar placerea nesfarsita a jocului. Galeano ofera, in plus, excursii prin social si politica, si nu se fereste deloc sa arate cu degetul ceea ce e de condamnat.
"Fotbalul este unul dintre putinele spatii mai mult sau mai putin democratice in care cei cu pielea de culoare inchisa pot concura cu sanse egale. Pana la un punct, pentru ca si in fotbal unii sunt mai egali decat altii. Chiar daca se bucura de aceleasi drepturi, jucatorul care a cunoscut foamea nu concureaza niciodata in conditii egale cu atletul bine alimentat", constata autorul.
Nu doar cu fotbalisti ne vom intalni in alertele tablete din care este construit volumul. Pe langa povestile cu Garrincha, Pele, Maradona sau Ronaldo vom afla, printre altele, ca, inainte de a ajunge lider de gherila si poza pe tricouri, "El Comandante" Che Guevara a fost antrenorul si portarul unei echipe columbiene. Tot portar a fost si filosoful Albert Camus, dar al echipei Universitatii din Alger. In "Fotbalul, lumini si umbre", sportul nu se rupe niciodata de viata, dar reuseste, intotdeauna, s-o faca mai frumoasa.
> Eduardo Galeano s-a nascut in Montevideo, Uruguay, in 1940. Si-a inceput cariera de jurnalist in saptamanalul "El Sol".
> Intre 1959-1963 a fost redactor-sef al saptamanalului "Marcha", iar intre 1964-1966, director al ziarului "Epoca".
> Din 1973 pana in 1985 a trait exilat in Argentina.
> Cartile sale au fost traduse in numeroase limbi. Pentru trilogia "Memoria focului" a primit American Book Award al Universitatii din Washington si a mai fost distins cu Premiul Aloa si Cultural Freedom Prize.
