In 27 aprilie se implinesc 100 ani de la disparitia compozitorului Aleksandr Skriabin: nu ma iluzionez crezand ca sunt prea multi cei care au auzit vreodata de Aleksandr Skriabin, desi el este unul dintre cei mai importanti si interesanti compozitori care au trait la granita secolelor al XIX-lea si XX.
Skriabin visa sa scrie o lucrare sincretica ce urma sa fie reprezentata in Muntii Himalaya – toate artele ingemanate intr-un opus care “sa duca catre o renastere a lumii si a umanitatii”, dupa propriile-i declaratii. Visul nu i s-a mai indeplinit, pentru ca Skriabin s-a stins din viata in 27 aprilie 1915, la doar 43 ani, in urma unui infectii banale la o buza, transformata in septicemie...
Chiar daca nu a apucat sa-si scrie capodopera visata, Skriabin a lasat in urma o cantitate impresionanta de lucrari. in 6 aprilie 2015, casa Decca a lansat o integrala a lucrarilor lui Skriabin gravata pe 18 discuri; alaturi de aceasta integrala a aparut si un CD semnat de pianistul Vladimir Ashkenazy – Vers la flamme, cu o selectie de miniaturi din creatia lui Aleksandr Skriabin. Albumul Vers la flamme poatefi ascultat la Radio Romania Muzical luni, 27 aprilie, chiar in ziua comemorarii lui Skriabin, de la ora 19.00 si este inclus si in cadrul campaniei Voteaza discul de muzica clasica al anului 2015. (link catre http://www.romania-muzical.ro/voteaza-2015).
Acest album este un bun prilej de (re)descoperire a muzicii pentru pian de Skriabin, majoritara de altfel in catalogul de lucrari al acestui compozitor. Ashkenazy a ales lucrari din toate cele 3 etape creatoare existente in cariera lui Skriabin: prima, eminamente romantica, tributara lui Chopin, cu ale sale mazurci si preludii; a doua, de tranzitie, Skriabin depasind granitele tonalitatii, apropiindu-se de impresionisti, desi limbajul sau nu poate fi definit drept impresionsit; si in fine, a treia, puternic influentata de teosofie si sinestezie, cu un limbaj armonic personal ce nu se aseamana cu nimic din ceea ce au scris alti compozitori contemporani cu Skriabin.
Skriabin visa sa-i uneasca pe oameni prin muzica si totusi limbajul lui nu este cel al armoniei, ci mai curand prevestitor pentru vremurile tulburi care-i vor urma – primul razboi mondial, dictaturile, al doilea razboi mondial. Ciudat cum arta reuseste sa anticipe fapte din istorie... Muzica lui Skriabin mi se pare misterioasa si plina de sensuri, asa ca auditia noului album al lui Vladimir Ashkenazy poate fi gandita ca o calatorie initiatica plina de surprize (placute) intr-un timp al muzicii framantat si intrebator.
Albumul cuprinde 44 de piese scurte, multe dintre ele numite chiar de compozitor “poeme” – preluarea unei specii lirice este suport pentru o muzica si ea plina de lirism. in finalul albumului gasim si o miniatura semnata de baiatul lui Skriabin, Iulian Skriabin, care se pare ca mostenise talentul tatalui, dar care s-a stins prematur din viata, la doar 11 ani, inecat...
Si daca muzica lui Skriabin suna misterios si plina de intrebari, este fara dubiu ca interpretarea propusa de Vladimir Ashkenazy reprezinta un reper. Ashkenazy a mai inregistrat in urma cu 3 decenii sonatele pentru pian de Skriabin. La 77 ani, cati are in prezent, Ashkenazy s-a aplecat si asupra acestor miniaturi de Skriabin pe care le interpreteaza cu maiestria-i recunoscuta: reflexiv, interiorizat, inteligent, cu experienta unui pianist cu o cariera de peste 50 ani. Mi se pare extraordinar cum la 77 ani Ashkenazy canta atat de bine la pian, cunoscand si programul lui foarte incarcat de dirijor, caci da, Ashkenazy nu este doar unul dintre marii pianisti ai prezentului, ci si un cautat dirijor. Eu l-am ascultat in direct de la Londra in 19 aprilie 2015, dirijand Orchestra Philharmonia din Londra, al carei dirijor laureat este din 2000; puteti si dvs. sa reascultati acel concert aici. (http://www.romania-muzical.ro/emisiune/scena-europeana/transmisiune-directa-de-la-londra/95131/4631)
in fine, a asculta Skriabin interpretat de Ashkenazy este o experienta ce merita incercata, macar o data...
Cristina Comandasu
27 aprilie 2015
