Vasile Alecsandri s-a nascut in Bacau in 21 iulie 1821. Unul din marii poeti si dramaturgi romani, om politic si diplomat, Alecsandri face parte din generatia pasoptista, fiind implicat in evenimentele si revolutia din anul 1848.
In primii ani ai domniei voievodului Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri a fost reprezentantul tarii in relatia cu cancelariile occidentale, avand functia de ministru al Afacerilor Straine.
Pe langa calitatile sale de om politic, Vasile Alecsandri a ramas in literatura ca un mare poet, bucurandu-se de recunoastere atat in tara cat si in afara ei. Acest lucru s-a intamplat cu precadere in lumea francofona, poetul fiind laureat al premiului “Ginta latina” la Montpellier.
Primii ani de scoala, Alecsandri ii face in particular cu un profesor grec, a fost apoi intern la pensionul din Iasi, iar bacalaureatul in litere l-a sustinut la Paris. S-a inscris la facultatea de Drept, insa a abandonat-o pentru a-si sustine bacalaureatul si in stiinte.
In anii revolutiei, Alecsandri este exilat, petrece o perioada in Transilvania. Tot in aceasta perioada Alecsandri calatoreste foarte mult in strainatate si isi perfectioneaza cunostiintele diplomatice.
Vasile Alecsandri a avut o contributie majora in viata politic si in cea culturala. Astfel a fost directorul Teatrului National din Iasi, editor, redactor alaturi de Mihail Kogalniceanu si Ion Ghica al revistei “Romania libera”, membru al Societatii “Junimea” si colaborator la reviste de prestigiu precum “Convorbiri literare”, “Dacia literara”, “Concordia”.
“Buchetiera de la Florenta” a fost nuvela cu care Vasile Alecsandri a debutat. De asemenea acesta este recunoscut drept initiatorul pastelului in literatura romana. A scris si piese de teatru: “Chirita in provintie”, “Despot voda” etc.
Vasile Alecsandri – una dintre personalitatile marcante ale vietii literare, culturale si politice – s-a stins din viata in data de 22 august 1890, la varsta de 69 ani.
A.V.
