Pictorul englez Turner obisnuia sa-si cumpere propriile tablouri atunci cand erau vandute la licitatie. Cand dintr-un motiv bine intemeiat nu putea veni, desi foarte rar, trimitea un reprezentant, cu un biletel in care ii scria pentru ce sa liciteze si cat. Numai ca uneori nu reusea sa-si aleaga prea bine oamenii.
La una dintre licitatii se vindeau, printre altele, doua tablouri de Turner. Nu erau nici foarte cunoscute, nici prea reusite, asa ca pretul lor maxim trebuia sa fie de vreo optzeci de guinee bucata. Si poate s-ar fi vandut mai putin, daca agentul trimis de Turner, in viata de zi cu zi un macelar, n-ar fi venit emotionat, cu sortul plin de sange, spre senzatia intregii sali. Fara sa stie ce se intampla, macelarul licita haotic, crescand preturile la oricat, pana cand conducatorul licitatiei l-a chemat. Speriat, baiatul i-a aratat biletul de la Turner, iar licitatia a continuat. In final din cauza tipetelor macelarului tablourile s-au vandut cu mult mai mult decat sperase Turner, iar cota de piata a artistului a crescut brusc.
|