Pierre Henri de Valenciennes (6 decembrie 1750 - 16 februarie 1819), pictor francez, peisagist.
Nascut la Toulouse, Valenciennes a fost la inceput elevul lui Jean-Baptiste Despax si al lui Guillaume-Gabriel Bouton, cunoscut miniaturist. Pleaca in Italia in 1769, insotit de Mathias du Bourg, apoi revine la Paris, in 1771. Doi ani mai tarziu incepea sa lucreze in atelierul pictorului Gabriel-François Doyen, specializat in pictura istorica. Va reveni in Italia in 1777, ramanand acolo pana in 1785, cu exceptia unor calatorii in Sicilia si Elvetia. Incepe sa realizeze schite si peisaje, studiaza perspectiva sub indrumarea lui Claude-Joseph Vernet, dar ramane in mare masura un autodidact.
Valenciennes devine membru al Academiei Regale de Pictura si Sculptura in 1787 si continua sa participe la Salon pana in 1819. Intre 1796 - 1800 preda cursuri de perspectiva, iar in 1799 - 1800 publica faimoasa sa lucrare, Elements de perspective pratique a l’usage des artistes, precum si un eseu asupra picturii peisagistice. Din 1812 este numit profesor la Ecole des Beaux-Arts, primind si Legiunea de Onoare trei ani mai tarziu. Influentat in special de Poussin si Claude Lorrain, Valenciennes avea sa ajute la revenirea in atentie a peisajului in perioada secolului XVIII, reusind ca profesor si teoretician sa formeze o noua generatie de peisagisti, precum Jean-Victor Bertin sau Achille-Etna Michallon, care la randul lor vor fi maestrii lui Corot.
imagine : Castelul Gandolfo (1796), Luvru
