| Ne-am obisnuit ca, in Bucuresti, atelierele pictorilor sa fie sau in cladiri care stau sa cada (cele de pe G-ral Budisteanu) sau, in cazuri fericite, in imobile mai solide (precum cele din Pangratti). Saptamana trecuta am patruns intr-un atelier situat undeva in centrul vechi al Bucurestiului, intr-unul din acele locuri care raspund sensibilitatii unui artist. Bogdan Vladuta ne conduce la ultimul etaj al unui imobil, unde, intr-un spatiu gandit de la inceput pentru a fi atelier, si tocmai de aceea deosebit de spatios si de luminos, i-am descoperit lucrarile. Intr-o oarecare masura l-am descoperit si pe el, de putin timp intors de la Roma, unde a stat doi ani, beneficiind de o bursa Vasile Parvan. Proiectul sau fiind unul in domeniul picturii figurative, a gasit in Roma "spatiul predilect pentru aceasta arta, deoarece este un oras unic, care livreaza imagini, si in care gasesti, depozitate selectiv, tot felul de arhetipuri de imagini. Tocmai de aceea am pus pe primul loc drumurile, vrand sa vad cat mai mult din acel loc. Am cautat sa descopar si lucrurile mai nearatate, mai nepuse in drumul turistilor, stiute mai putin chiar si de catre italieni, si apoi ma inchideam in atelierul pe care il aveam la Accademia di Romania si lucram". Unele dintre lucrari au fost expuse, in aceasta vara, la Galeria A.A.M. - Architettura Arte Moderna din Roma, al carei public este format mai ales din specialisti. Dupa doi ani la Roma, locul in care "muzeul este in strada", dupa cum spune Bogdan Vladuta, la inceputul lunii trecute pictorul a trait socul intoarcerii in Romania. "N-as mai fi vrut sa ma intorc. Trebuia sa fac multe lucruri, si nu pictura, pentru a putea ramane acolo. Insa tot timpul, de cand am venit, compar. Acum doi ani nu vroiam sa plec. Imi spuneam ca imi place foarte mult acest loc. Acum, Bucurestiul mi se pare amestecat - sunt si zone bune, dar si zone rele, la tot pasul. Asta se vede si in modul in care se construiesc casele. E evident ca sunt facute cu bani multi, din materiale bune, dar de un prost gust definitiv". Cu toata durerea desprinderii de un loc in care vederea iti este rasfatata mai ales de frumusete, si, de foarte putine ori, agresata de "gafe in constructii", Vladuta s-a intors si se pregateste sa continue lucrarile pe care le-a inceput in Italia si sa revina la catedra de pictura a Academiei de Arte, unde este asistent. Intrebat unde si cum se vede peste cinci ani, a raspuns ca in Romania, iar in ceea ce priveste creatia doreste sa mearga spre o "mai mare austeritate in imagine". De altfel, aceasta tendinta este vizibila, in ultimele lucrari imaginile fiind mult mai descarcate de contururi. Sunt pastrate, in schimb, aceleasi tonuri telurice, cu atat mai puternice si mai expresive cu cat par rezultatul unei filtrari profunde a culorii, din care a fost pastrata doar esenta. Unele dintre ultimele lucrari sunt completate si de text, explicatia dandu-ne-o chiar plasticianul: "Pictura nu se hraneste numai din frumos si din lucrurile din zona esteticului, care incanta. Imaginea este ceea ce se vede - de la forma pana la cuvant. Si textul aduce o informatie care se impune prin imagine. Dupa mine, accentul trebuie pus pe ce se vede. Asta inseamna inclusiv urat, lucruri pe care refuzam sa le vedem sau lucruri banale". Cat despre necesitatea imprumutarii unor modele, in arta, numai pentru a ne integra intr-o moda, Bogdan Vladuta este de parere ca: "Multa lume condamna arta traditionalista care se face la noi. Ma intreb daca nu trebuie sa vedem ca pe un dat faptul ca tinem cont de lucrurile care ne apartin, de ce au facut ceilalti, de ceea ce apartine acestui loc. Nu poti sa importi tot felul de modele numai de dragul de a fi egal cu o lume in care acele modele au succes, deoarece risti sa fii neautentic. Si tot o chestiune de autenticitate este aceea prin care iti masori lucrarile tinand cont de cat sunt recunoscute de ceilalti. Eu am avut un dialog bun, prin lucrurile pe care le-am facut, cu colegi de la Academia Britanica si cu publicul de la Galeria A.A.M. Asta te destinde, te reconforteaza, te valideaza si te motiveaza". In aceste conditii, in care ceea ce faci este recunoscut, probabil ca cea mai mare frustrare ramane aceea de a merge la o galerie in Roma, de a-ti arata intentia de a expune si de a fi intampinat de galeristi circumspecti, care iti spun ca nu stiu mai nimic despre ce se intampla cu arta in Romania. Nepromovarea acesteia este una dintre greutatile care nu o sa ii lase prea usor pe artistii nostri tineri sa se impuna in strainatate. Cazul nostru se pare ca este unul dintre cele mai intunecate, in comparatie cu alte tari din Europa de Est. "Ungaria, de exemplu, organizeaza la Roma evenimente impreuna cu galerii private romane, investeste mai multi bani in promovare si de aceea ce se intampla in Ungaria nu este o necunoscuta in Italia", ne-a spus Bogdan Vladuta, unul dintre cei care a dovedit ca Romania, desi nu beneficiaza de promovarea pe care o merita, nu duce lipsa de adevarati artisti. Florena DOBRESCU, Adevarul |
inchide 
Newsletter
Fii mereu legat de arta.Aboneaza-te la fluxul de stiri despre arta trimise direct pe mail-ul tau de catre artLine.ro
