Vladimir Horowitz redescoperit
Vladimir Horowitz s-a stins din viata pe 5 noiembrie 1989; avea atunci 86 ani. Nu-mi dau seama cum l-as putea descrie mai bine pe Vladimir Horowitz pentru cei care astazi au sub 30 ani si, cred, stiu destul de putine despre acest pianist genial care a marcat inconfundabil arta interpretativa a secolului XX. Poate ca pe un soi de Liszt al secolului XX? Ca pe pianistul care a avut una dintre cele mai indelungate cariere? (si-a finalizat ultimul disc cu doar 4 zile inainte de a muri, a sustinut ultimul recital in 1987, cand avea 84 ani). Ca pe pianistul cu una dintre cele mai ample discografii din istorie? Ca pe pianistul care prefera sa cante de obicei duminica dupa-amiaza, pentru ca avea convingerea ca atunci publicul este mai atent decat intr-o alta zi a saptamanii? (ceea ce e posibil sa fie, de fapt, foarte adevarat).
Alaturi de Arthur Rubinstein, Dinu Lipatti, Wilhelm Kempff, Serghei Rahmaninov, Vladimir Horowitz cred ca ramane unul dintre cei mai mari pianisti ai primei jumatati de secol XX, dedicat in mare masura interpretarii lucrarilor semnate de compozitori romantici (ramane, de exemplu, legendara versiunea lui pentru Sonata de Franz Liszt). Un pianist legendar care suscita enorm de mult interes si astazi: si pentru cei care stiu de ce atat de apreciat Horowitz, cat si pentru cei care nu stiu, dar sunt curiosi sa afle. Pentru toti acestia, este o stire importanta ca inregistrarea unui recital sustinut pe 26 octombrie 1986 la Chicago de Vladimir Horowitz a fost descoperita in arhiva postului de muzica clasica WFMT si apare pe un disc lansat de Deutsche Grammophon pe 13 noiembrie 2015.
A fost un recital cu semnificatii speciale: Vladimir Horowitz a ales ca acel recital sa fie cadoul sau pentru orasul in care sustinuse pana atunci aproape 40 de recitaluri si a acceptat ca recitalul sa fie transmis in direct la radio. Inregistrarea recitalului a mai fost difuzata apoi o singura data si a ramas uitata in arhive, pana cand a fost redescoperita in 2014 si transmisa casei Deutsche Grammophon, cea care a mai publicat, de exemplu, si inregistrarea ultimului recital sustinut de Vladimir Horowitz – pe un disc aparut in 2008.
A fost un recital amplu, care vorbeste inca o data despre calitatile exceptionalului Horowitz. Iata programul: doua sonate de Domenico Scarlatti, doua piese si o sonata de Mozart, doua studii de Aleksandr Skriabin (Horowitz i-a cantat lui Skriabin insusi cand era copil), Arabesca op.18 de Robert Schumann, Sonetul dupa Petrarca si Soiree de Vienne nr.6 de Franz Liszt, o mazurca si un Scherzo de Chopin. Pe cele doua discuri ale acestui album regasim si cele doua bisuri care au incheiat recitalul, precum si doua interviuri cu Horowitz, unul din 1986, altul din 1974.
Deci, un adevarat document de istorie, insa si un album care vorbeste despre pasiune, emotie, fragilitate si talent intr-o lume care sper sa mai puna pret pe aceste calitati.
Alice Cooper si Prokofiev
“Compozitorii de muzica clasica sunt inca mai nebuni decat mine” declara recent Alice Cooper. Intr-adevar, socant daca te gandesti ca vine din partea lui Alice Cooper, unul dintre cei mai cunoscuti rockeri din zona heavy metal, preocupat sa socheze cu orice pret (chiar aruncand cu gaini in public de pe scena!).
Alice Cooper este starul de pe un nou album cu „Petrica si lupul” de Serghei Prokofiev, aceasta lucrare muzicala din 1936 dedicata copiilor. Alice Cooper nareaza o versiune contemporana a povestii, gandita pentru copii de 5-8 ani care traiesc in era tehnologica (apropo, exista un album muzical, sub forma de fisiere audio sau CD, dar si o aplicatie pentru ipad interactiva). Si se poate auzi muzica lui Prokofiev, interpretata de Orchestra de Tineret a Germaniei, dirijor Alexander Shelley, dar si fragmente muzicale din alte piese apartinand repertoriului clasic. Ce se poate asculta este de fapt un fel de teatru radiofonic, un monolog acompaniat de muzica foarte bine aleasa. Si combinand si cu aplicatia in care copiii pot sa interactioneze cu personajele, alegand corect temele muzicale, cred ca rezulta un instrument numai bun pentru a-I atrage pe copii catre muzica clasica.
Mi se pare laudabil si faptul ca staruri din alte zone muzicale decat cea clasica aleg sa sustina intr-un fel sau altul muzica clasica. Iar un proiect de tipul celui realizat de Alice Cooper cred ca are mai mult impact pentru promovarea muzicii clasice decat prezentarea unei opere rock cu acompaniament orchestral clasic (ma gandesc la “Quadrophenia” lui Pete Townshend, lansata tot anul acesta).
Albumul poate fi ascultat luni, 30 noiembrie, de la ora 19.00, la Radio Romania Muzical, in reluare duminica, 6 decembrie, de la ora 13.05. Va fi difuzata versiunea originala in limba engleza, un cadou potrivit pentru cei mici de Sf. Andrei si Mos Nicolae.
Janine Jansen interpreteaza Brahms si Bartok
Am vazut-o prima data pe o scena romaneasca in septembrie 2015, cand Janine Jansen a aparut in cadrul Festivalului Enescu si a incantat (fara sa exagerez) cu interpretarea ei pentru Concertul nr.1 pentru vioara si orchestra de Bela Bartok, realizata alaturi de Orchestra Regala Concergebouw din Amsterdam, dirijata de Andris Nelsons.
Janine Jansen: o violonista olandeza considerata o super-vedeta a muzicii clasice actuale, cea care a inregistrat albumul care ramane cel mai bine vandut si in prezent pe itunes (Concertele Anotimpurile de Vivaldi, aparute si in colectia “Dilemei vechi” dedicata tinerilor celebri din Festivalul Enescu 2015). O violonista puternica si fragila in acelasi timp, introspectiva si totusi, stralucitoare, o vedeta fara aere de vedeta, o femei e frumoasa care, pur si simplu, canta exceptional la vioara.
Janine Jansen isi lanseaza in 13 noiembrie 2015 cel mai nou album al ei, pe care regasim acelasi Concert nr.1 de Bartok pe care l-a cantat si la Bucuresti in septembrie, alaturi de unul dintre cele mai importante concerte pentru vioara si orchestra din intreaga literatura dedicata acestui instrument: impunatorul concert de Brahms, pe care doar acum, dupa ce a depasit 35 ani, Jansen s-a incumentat sa-l abordeze pe disc.
Cele doua concerte au fost inregistrate in concerte live: Concertul de Brahms, alaturi de Orchestra Academiei Santa Cecilia din Roma, cel de Bartok, cu Orchestra Simfonica din Londra, sub bagheta acelasi dirijor, Antonio Pappano, admirat si la Bucuresti, la precedentele lui aparitii in Festivalul Enescu, pentru pasiunea pe care o insufla viziunii sale interpretative.
Asa ca pentru cei care vor sa conserve amintiri frumoase din Festivalul Enescu 2015, dar si pentru cei care doresc versiuni interpretative contemporane de cea mai buna calitate pentru doua opusuri fundamentale din literatura viorii, iata un album interesant, aparut sub sigla casei Decca, cu care Janine Jansen are un contract exclusiv.
Albumele vor fi disponibile si in Romania in magazinele de specialitate sau la www.getmusic.ro si vor putea fi ascultate la Radio Romania Muzical, in perioada urmatoare.
Cristina Comandasu
Noiembrie 2015
