Dupa liceu si facultate, cu o specializare in domeniul renasterii franceze si literaturii italiene, Le Guin il va intalni in 1953 pe viitorul sot, istoricul Charles Le Guin, cuplul casatorindu-se in 1954 la Paris. Proaspata sotie va renunta de altfel la proiectul tezei de doctorat (despre poetul Jean Lemaire de Belges) insa nici ea, nici prietenii apropiati nu si-ar fi imaginat ca nu peste multa vreme, in paralel cu munca si cariera de profesor, va incepe sa publice. Si spre deosebire de multi alti colegi de generatie, dupa ce o parte din scrierile de inceput (inclusiv cinci romane) au fost respinse de diverse edituri, Le Guin a perseverat si de la inceputul anilor '60 numele sau incepe sa apara tot mai des in paginile revistelor de science fiction, cu texte care au tot mai multi admiratori. Interesant este ca va fi o scriitoare surprinzator de prolific, abordand cu dezinvoltura si talent genul fantasy, marile teme stiintifico-fantastice, poezia (publica mai multe volume), carti pentru copii si adolescenti, culegeri de povestiri. Le Guin va publica si colectii de eseuri si critica, insa renumele si succesul sunt bazate pe scrierile sale fantasy si SF.
In 1970 primeste prestigioasele premii Hugo si Nebula pentru romanul sau Mana stanga a intunericului, si astazi considerat unul dintre titlurile definitorii ale genului. Le Guin a fost considerata una dintre cele mai importante si influente autoare moderne de fantasy si science fiction, castigand de mai multe ori mult doritele premii Hugo si Nebula, Premiul Locus (de 18 ori, un record greu de egalat), World Fantasy Award, iar scrierile sale au fost adaptate in repetate randuri pentru radio, marele si micul ecran. In 2003 va primi si distinctia Science Fiction and Fantasy Writers of America Grand Master Award.
Ursula K. Le Guin a murit pe 22 ianuarie 2018 la locuinta sa din Portland, Oregon.
Foto: sfgate.com