Prinţul Mihai, şeditorialţ, anul V, nr. 22, duminică, 5 nov. 1921
"De multă vreme, n-am avut un Mihai pe tron. Cel din urmă a fost Mihai Sturza, un mişel şi jumătate. Măcar că a fost român a jumulit ţara întocmai ca şi grecii sosiţi din Ţarigrad. Lua mită până şi de la ţigani... De aceea s-a şi ales praf şi pulbere de averile lui, iar numele lui a rămas şi va rămâne în vecii vecilor batjocorit.
Acum, Prinţul moştenitor Carol are un fiu, căruia i-a dat numele Mihai.
Să fie cu noroc şi cu minte! Să fie viteaz ca Mihai cel care a unit pentru întâiaşi dată toate Ţările româneşti. Să fie înţelept ca şi Ştefan Vodă şi Mircea cel Bătrân, a căror minte era mai presus de a tuturor regilor de pe vremea lor.
Să fie cumpătat în viaţă, cum a fost Carol I şi legat de dorinţele ţării, cum a fost Ferdinand I.
Să Fie El, cel dintâi prinţ născut între hotarele României întregite, o chezăşie pentru unirea veşnică a tuturor românilor.
Când noi cei de azi nu vom mai fi şi va închide şi El ochii, să dea Dumnezeu ca România să fie o ţară de fală în toată Europa, ştergând petele de azi şi dând uitării toate păcatele şi pe toţi păcătoşii.
Urmaşul lui Mihai Viteazul să fie vrednic de cel care a închis ochii pe Câmpia Turdei şi a rămas până azi ca un fel de sfânt al întregului neam.
Ani mulţi şi fericiţi, urăm tânărului vlăstar al familiei regale”.
Urăm şi noi viaţă lungă, Majestăţii Sale Regale, viaţă lungă şi sănătate!”
Octombrie 2014
