 |  |
 |  |
Semnaturile artistilor au fascinat intotdeauna, de la cele simple la cele foarte complicate, simbolice, reprezentative pentru pictorul respectiv, devenind o sursa de referinta esentiala pentru galerii, muzee, colectionari, care au astfel garantia ca lucrarea este autentica.
Foarte putini specialisti si-au pus insa problema sistematizarii si catalogarii acestor semnaturi intr-o singura lucrare. Chiar daca cel putin in mare semnaturile celebre erau cunoscute si usor de identificat, a fost nevoie de eforturile artistului plastic John Castagno, cunoscut mai ales pentru instalatiile sale multimedia si sculpturi. Cu patruzeci de ani de experienta in studierea istoriei artei, Castagno a publicat o serie de carti, in fapt cataloage de prezentare ale semnaturilor unor celebri artisti americani, europeni si internationali, incepand din 1800. Ajunse la cea de a doua editie, volumele sunt considerate deja instrumente esentiale de lucru pentru specialistii din intreaga lume, care pot astfel verifica si autentifica semnaturile de pe lucrari, atat cele ale unor artisti renumiti, cat si cele ale artistilor astazi uitati.
Lucrarea este cu adevarat interesanta pentru cei pasionati de acest domeniu pentru ca este in fapt un urias catalog reunind semnaturile si monogramele folosite de artisti, de la pictori si graficieni la sculptori si fotografi din intreaga lume, in total peste 2300 de artisti, cu peste 3900 de semnaturi diverse. In afara semnaturilor, sunt clasificate cu migala monogramele si initialele cu care acestia si-au semnat unele lucrari, semnaturile folosite rar, simbolurile folosite. In afara acestora volumul cuprinde si o lista cu peste 1500 de artisti care dintr-un motiv sau altul nu si-au semnat lucrarile. In total, peste 3800 de artisti, cu informatii la zi privind biografia si operele acestora.
Semnaturile artistilor plastici sunt definitorii pentru descoperirea personalitatii artistului, de la cele elaborate la cele alcatuite din simboluri aparent de neinteles. Cei mai multi prefera sa se semneze cu numele intreg, eventual adaugand si data, in coltul din dreapta jos (sau stanga) al tabloului, altii aleg simboluri geometrice, anagrame complicate, chiar desene minuscule, iar semnatura devine astfel o parte integranta a compozitiei. Se spune ca pentru o semnatura buna este nevoie ca artistul sa respecte doua reguli : semnatura sa nu atraga atentia in defavoarea tabloului si sa fie astfel plasata incat rama sa nu o acopere.
De-a lungul timpului multi artisti au devenit cunoscuti si prin felul in care isi semnau lucrarile, chiar daca unii alegeau sa marcheze in acest fel doar compozitiile pe care le considerau desavarsite. Vincent van Gogh si-a semnat toata viata lucrarile intr-un mod foarte simplu : Vincent. Nimic mai mult. Monet prefera sa semneze "Claude Monet" si uneori doar "Monet", Albrecht Durer semna cu monograma stilizata "AD", in timp ce Michelangelo a semnat in toata cariera sa o singura lucrare, sculptura Pieta, ceea ce a facut adesea ca picturile sale sa fie greu diferentiate de cele ale imitatorilor.
Reprezentantii artei abstracte au preferat in general sa nu isi semneze lucrarile, cu o exceptie notabila, Willem de Kooning, care le semna doar cu numele de familie. Stuart David, dimpotriva, isi semna complicatele si surprinzatoarele lucrari de grafica folosind numele complet, cu caractere suficient de mari pentru a eclipsa restul compozitiei. Picasso parea sa uite de acest "detaliu", care conta prea putin pentru el, asa ca si-a semnat doar ocazional lucrarile.
Jan van Eyck insa si-a semnat una dintre cele mai bune compozitii, "Nunta Arnolfini", cu o perfecta caligrafie, indelung migalita, numai ca semnatura apare in centrul compozitiei. Asa ca nu se poate defini cum este mai bine, fiecare artist are felul sau de a semna.
Dar aceste exemple nu sunt decat un prim pas in universul fascinant al semnaturilor si monogramelor folosite de artisti, pentru multi fiind mai mult decat o simpla autentificare a operei. Artistii chinezi si japonezi foloseau o stampila, cu caractere stilizate, ceea ce l-a inspirat si pe James A. M. Whistler, care folosea ca semnatura simbolul unui fluture. Alti artisti adauga numele lucrarii, o dedicatie sau o scurta explicatie, data sau initiale care atesta ca artistul face parte dintr-o organizatie sau asociatie (RA, spre exemplu, inseamna Academia Regala din Londra). Pentru altii semnatura este un joc, asa cum facea caricaturistul american Al Hirshfeld, care adauga adesea un numar dupa semnatura. Numarul nu era al lucrarii sau data, ci un indiciu : de multe ori a ascuns in lucrare numele fiicei sale Nina. Un joc interesant, plin de umor.
Goya a ascuns si el semnatura in compozitie, un exemplu fiind lucrarea Don Manuel Osorio Manrique de Zuniga care are o "carte de vizita" foarte greu de observat.
Multi artisti au ales sa nu isi semneze lucrarile, de obicei pentru ca le considerau inca neterminate sau simple exercitii.
www.artline.ro
