Filmul de animatie romanesc n-a mai produs niciun personaj memorabil de mai bine de 17 ani. Istoria sa se opreste la Revolutie, cand singurul mare studio care producea animatie, Animafilm, a iesit de sub aripa statului si a intrat pe piata concurentei.
In consecinta, galeria personajelor pur romanesti, ca Miaunel si Balanel, Mihaela, omuletul lui Gopo sau pinguinul Pin Pin, nu s-a mai imbogatit cu nicio vedeta animata.
"Dupa Revolutie, animatia a inceput sa cada odata cu fondurile de la stat, care s-au micsorat pe masura ce au trecut anii. Au mai aparut atunci si cateva studiouri particulare, care au dezmembrat echipele de la Animafilm", a precizat Virgil Toader, director de animatie la studioul particular Dacodac Studio si fost angajat al Animafilm.
Privatizarea Animafilmului
Statul comunist a infiintat Animafilm in 1964, dupa ce caricaturistul Ion Popescu Gopo s-a facut remarcat in Occident, castigand in 1957 Palme d’Or la Cannes cu filmuletul "Scurta istorie".
La putin timp, Animafilm a angajat cei mai renumiti desenatori si graficieni, ca Bob Calinescu, Radu Igazsag, Victor Antonescu, Nell Cobar si Matty Aslan. Prin anii ‘70, studioul ajunsese la performanta de a produce cateva zeci de pelicule pe an. Moartea lui Ion Popescu Gopo si Revolutia, petrecute in acelasi an, au insemnat inceputul sfarsitului pentru studio.
In 1991, Animafilm s-a desprins de stat si a devenit societate comerciala. Dupa 15 ani, firma a ajuns in pragul falimentului, cu circa sapte miliarde datorii la stat si doar zece angajati.
Impreuna cu Studiourile Cinematografice Rofilm si Sahia Film, Animafilm, care se intretinea mai mult din chirii, va fi transferat la sfarsitul acestei luni catre AVAS, pentru a fi privatizat.
"Era o obligatie majora a statului sa sustina un asemenea studio, mai ales ca animatia este un domeniu asa de costisitor. Am facut eforturi sa strangem banut cu banut, dar animatia e scumpa", spune Manuela Hodor, directoarea Animafilm.
Tehnologie invechita
Desi statul este actionar majoritar si detine 70% din actiuni, ca societate comerciala, aflata in subordinea Ministerului Culturii si Cultelor (MCC), Animafilm ar fi trebuit sa se intretina din profit.
"Conducerea de acolo ar fi trebuit sa faca ceva, sa se strofoace, sa-si puna mintea la contributie, sa faca parteneriate cu alte firme, nu sa piarda bani", sustine Cornelia Palos, consilier la MCC.
De 15 ani, studioul a produs, potrivit Manuelei Hodor, circa 140 de filmulete scurte, aproape toate utilizate in circuit inchis, in scopuri educative. "Nu am putut sa facem niciun lungmetraj, pentru ca filmul de animatie e un produs foarte scump", a precizat Hodor.
Pe langa costul ridicat al productiei, Animafilm nu mai putea fi competitiva pe piata din cauza echipamentului vechi de cateva decenii. "Tehnologia s-a schimbat in proportie de aproape 100%. Nu se mai foloseste nimic din ce se folosea in 90, iar eficienta studioului in cazul acesta este foarte redusa", a explicat Virgil Toader.
O alta posibila sursa de venituri i-a fost taiata studioului prin transferarea tuturor celor 3.000 de filme de animatie produse de-a lungul timpului catre Arhiva Nationala de Film, care incaseaza drepturile de autor rezultate din difuzarea lor.
Plina de datorii, cu sediul revendicat de fostii proprietari si echipament vechi, Animafilm are prea putine sanse sa-si gaseasca un investitor. "Nimeni nu si-a manifestat interesul pana acum, iar sansele ca actiunile sa fie cumparate de cineva sunt foarte mici. Cine ar vrea sa preia o societate cu atatea probleme?
E mai simplu sa-si infiinteze una noua", a declarat consilierul MCC, Cornelia Palos. Pentru ca Ministerul Culturii nu mai are baza legala sa infiinteze un nou studio, sansa revigorarii animatiei romanesti sta in studiourile particulare.
Un milion de euro, un studio
Cateva initiative private s-au concretizat in firme ca They Live, Brain Box Media, Anima Art sau Dacodac Studio. Cea mai mare societate de acest fel, Dacodac Studio, cu o cifra de afaceri de aproximativ doua milioane de lei, functioneaza din 1992 si produce filme pentru strainatate.
Potrivit Cameliei Nicolae, directoarea Dacodac, crearea unui astfel de studio, cu peste 60 de persoane implicate direct in productie, fara personal administrativ, poate ajunge la un milion de euro.
"Indiferent de cat de mica ar fi capacitatea unui studio de animatie, costurile sunt semnificative. Pentru executia unui lungmetraj sau serie de animatie tridimensionala, softurile folosite, dar si calculatoarele au costuri ridicate", a explicat Camelia Nicolae.
Primul lungmetraj romanesc
Dacodac a produs animatie pentru Franta, Australia, Irlanda, India, Polonia sau Ucraina. Societatea s-a orientat catre parteneriatele cu alte studiouri puternice din alte tari, cum ar fi Millimages, din Franta. In luna decembrie va fi lansat primul lungmetraj de animatie produs integral la noi in tara, "Picollo, Saxo & Company".
Scoala
De la Omuletul lui Gopo, la multimedia
Primul festival de animatie din Romania, anim’est, desfasurat intre 22 septembrie si 1 octombrie, i-a readus pe ecrane Omuletul lui Gopo, pe muschetarii regizorului Victor Antonescu sau pinguinul Pin Pin.
Intrerupta de Revolutie, istoria animatiei - inceputa in 1920, cu un filmulet de Aurel Petrescu, "Pacala in luna" - se reduce la cele cateva personaje create in anii de glorie ai Animafilmului, de artisti ca Bob Calinescu, Luminita Cazacu - cu pinguinul Pin Pin -, Olimp Varasteanu, Nell Cobar - creatorul Mihaelei si al lui Azorel - sau Victor Antonescu, regizorul "Uimitoarelor aventuri ale muschetarilor".
Cel mai cunoscut creator de personaje ramane Ion Popescu Gopo, cu Omuletul sau. Schitat sumar din cateva linii simple, dar expresive, Omuletul lui Gopo a fost revelatia Cannes-ului in 1957, cand a primit trofeul Palme d’Or.
Poetic si cu umor, filmuletul "Scurta istorie", "7 arte" sau "Homo Sapiens" concentreaza framantarile omului modern. Tot Popescu Gopo a asigurat partea de animatie din musicalul "Maria Mirabela", cu personajele Oache, Scaparici si Omide.
Din cercul de creatori de animatie de dinainte de ‘89 provin si actualii profesori care formeaza noua generatie de animatori. Unul dintre ei este Radu Igazsag, care preda cursuri de animatie la Universitatea de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti (UNATC), la catedra de multimedia.
"Cred ca aproximativ 30% dintre studentii de la aceasta sectie aleg sa faca animatie. Sunt doua-trei materii care se indreapta spre grafica si, implicit, daca studentii sunt interesati, spre animatie.Se fac in fiecare semestru exercitii, cu un minimum de materiale tehnice", a precizat Mircea Ciocaltei, lector la UNATC, care preda cursuri si la singurul master de animatie.
Formarea animatorilor, tot cu mijloace restranse, e asigurata si de cateva cursuri la Facultatea de Arte Plastice, dar in studiouri ajung cel mai adesea autodidactii, potrivit directorului Dacodac.
Productii
Ce-a urmat dupa Animafilm
Dincolo de cativa entuziasti care au conceput filmulete 3D pe calculator ori s-au incumetat sa produca scurtmetraje, in animatia de dupa 1989 a fost liniste. "Filme recente nu cred ca am putea gasi cat sa putem alcatui o sectiune romaneasca competitiva in sine, pentru anul viitor", a declarat Laurentiu Bratan, directorul festivalului anim’est.
Potrivit lui Carmen Stejaroiu, membru in comisiile CNC, in ultimii ani au fost depuse foarte putine idei de animatie. "In fiecare an avem foarte putine proiecte, cel mult trei-patru, aproape toate de scurtmetraj".
Din lipsa de proiecte, anul acesta, bugetul pentru animatie va fi impartit cu cel pentru documentare. In 2004, a avut premiera un scurtmetraj al lui Radu Igazsag, "Boborul", o combinatie a jocului de actori cu personaje animate, inspirata din proza lui Caragiale.
Tot in regia lui Igazsag va fi lansat, anul viitor, un lungmetraj despre istoria desenului animat romanesc. Intitulat "7 bis", filmuletul are un buget de sapte miliarde.
In 2004 au fost create si scurtmetrajele "Dumbrava Minunata", de Adriana Badea, si "Povara umbrei", in regia lui Dragos Iuga. Pe cont propriu, un fost animator la Animafilm, Ioan Octavian Frecea, angajat la Dacodac Studio, a produs un filmulet 3D despre un pinguin, numit "Iarna pinguinului", iar regizorul Matei Branea a creat un personaj schitat simplu, Omulan.
