Scriitorul si publicistul Radu Paraschivescu isi aminteste despre Craciunul copilariei sale, despre cum s-a impacat cu Mos Gerila si despre degenerarea acestei sarbatori in zilele noastre.
Astazi, scriitorul resimte tristete in fata parodierii colindelor si denunta surplusul de sclipici, care incearca zadarnic sa acopere deficitul de esenta.
EVZ: Cum iti amintesti atmosfera din Craciunul copilariei tale? Ce imagine a Mosului ai pastrat in memoria ta afectiva?Radu Paraschivescu: Desi n-am prins vremuri paradiziace in copilarie, ma consider privilegiat. Am crescut in Banat, la Lugoj, unde Craciunul si celelalte sarbatori erau (si, slava Domnului, inca sunt!) intampinate entuziast si cuviincios. In plus, locuiam intr-o casa, asa ca Mosul avea mai mult spatiu de manevra si posibilitati de acces sporite.
Pentru mine, Craciunul a insemnat in primul rand o amprenta olfactiva - mirosul combinat de brad si cozonaci, o combinatie pe care n-o depaseste nici cel mai rafinat parfum.
Si, fireste, tin minte urzelile regizorale din familie, indiferent daca ma gaseam la Lugoj, cu unchii si matusile, sau la Bucuresti, cu parintii. Chiar si dupa ce ma dumirisem cu privire la identitatea Mosului, spectacolul se juca. Eu stiam, ei stiau ca eu stiam, dar aparitia Mosului nu putea fi suspendata.
Cand ai inteles ca Mos Craciun este suplinit de Mos Gerila?Inca din scoala incepuse sa ni se spuna ca Mos Craciun e Mos Gerila, iar Mos Gerila e de fapt Partidul Comunist. Cand am ajuns profesor, am avut chiar o sedinta in cancelarie cand "am fost prelucrati de la Inspectorat" si ni s-a pus in vedere sa-i deprindem pe elevi cu ideea ca darurile le sunt livrate de partid, nu de Mos.
Tin minte si azi finalul discursului: "A venit vremea sa-l omoram pe Mos Gerila". Unul dintre colegi, om cu mult curaj si ardei pe limba, n-a avut ce face si a intrebat: "Dar pe Mos Nicolae cand il omoram?". Iti dai seama ce-a urmat.
"Trei pastori", colindul preferat
Iti placea sa mergi cu colindul? Ce colind iti place cel mai tare?Din pacate, n-am mers niciodata cu colindul. Cineva, nu tin minte cine, m-a facut sa cred ca e o forma deghizata de cersetorie si - regret - n-am avut curajul sa judec dupa capul meu. In schimb, la Lugoj veneau alaiuri de colindatori.
Li se spunea "pitarai", cum stie orice banatean. Erau primiti cu bucurie, fara exceptie, oricat ar fi fost de multi. Cantau de poveste si primeau nuci, covrigi, bucati mari de cozonac, turta dulce, zahar candel etc.
Cand rudele mele se intalneau cu prietenii, colindau ore intregi - Banatul a trait dintotdeauna frisonul voluptatilor corale. "Trei pastori" a ramas colindul meu preferat.
Craciunul la Bucuresti era legat de gimnastica darurilor, pe care n-aveam voie sa le vad pana la momentul festiv, si de mica aventura a aprinderii artificiilor din brad. Culmea e ca impodobirea bradului ma atrage acum mai mult ca atunci.
Si inca un lucru memorabil: n-a trebuit niciodata sa spun o poezie ca sa-mi primesc darurile de Craciun. Am trait printre oameni intelepti, care au repudiat forma asta de dresura. Acum primesc colindatori, de la studenti la Teologie la copiii vecinilor, dar am alta ciudatenie: imi place sa-i ascult, dar nu tin sa-i vad. Cred ca sunt psihanalizabil.
Cum privesti "comercializarea" acestei sarbatori si cum iti suna noile colinde remixate?Cat despre comercializarea acestei sarbatori, e inutil sa spun ca n-o privesc cu ochi buni. Campaniile caritabile, balurile de cristal, teledonurile si celelalte forme de sensibilizare n-ar trebui sa fie ingradite sub cupola Craciunului.
Oamenii amarati sunt amarati 365 de zile pe an, nu doar o saptamana. Iar cel mai mult ma indispune felul cum sunt deturnate sensurile acestor gesturi spre manevre publicitare ori de imagine.
In legatura cu noua fata a colindelor, prefer sa ma abtin. Daca am ajuns sa vedem la televizor grupuscule umoristice parodiind "Noapte sfanta" si mutand alte colinde in registrul versurilor lubrice, e de rau.
Am ascultat colinde in versiune moderna, cantate exceptional de Jon Anderson, Freddie Mercury, John Lennon, Eagles, Sheena Easton, Elton John etc. Pe urma insa am deschis televizorul, am dat peste o trupa al carei bun-simt plecase intr-o vacanta foarte mare si m-am crucit. Poate gresesc, dar am impresia ca s-au schimbat in primul rand ritmurile.
"Daca pomenesti de reculegere, risti priviri chiorase"
Ce mai inseamna aceasta sarbatoare in valtoarea permutarilor de valori pe care le simtim cu totii?E tot mai putina tihna (si tot mai mult zgomot, dar asta e alta poveste). Lumea se grabeste, oamenii par in competitie unul cu celalalt: cine cumpara mai mult din supermarket, cine are cel mai impunator brad (artificial sau natural, nu conteaza), cine a gatit mai multe sarmale. Daca pomenesti de reculegere, risti priviri chiorase: esti un inadaptat si-un caraghios.
La randul lui, colindatul a fugit din zona traditiei, a pitorescului, si a ajuns in spatiul indeletnicirii lucrative (in plus, se produc si buclucuri calendaristice: mici comandouri de colindatori merg cu Steaua, cand ar trebui sa mearga cu Mos Ajunul si imping sorcova in preajma Craciunului, fiindca pe 1 ianuarie rentabilitatea demersului este redusa).
Am surprins copii care, dupa ce-au colindat pe o scara de bloc, au organizat o sedinta fulger la avizier si au facut monetarul. Altii canta colinde ca sa-si ia pocnitori si rachete de la taraba din colt. Iar altii (putini, ce-i drept) nu accepta altceva in afara banilor. Ani la rand, sotia mea a facut figurine de turta dulce, spre a le darui copiilor. Unii i-au multumit, insa altii s-au uitat la ea cu o unda de ingrijorare.
Ce vei face de Sarbatori anul acesta?Anul asta n-am o dispozitie festiva. Sunt mai obosit ca niciodata si cred ca singurul lucru excentric pe care l-as putea face ar fi sa ma odihnesc. Sigur, o sa impodobesc bradul.
Este o placere dobandita tarziu, care trebuie pretuita, chiar daca sensurile acestui gest au inceput sa se piarda. O sa fiu asistat de cei trei motani pe care-i am si care or sa-si aleaga, fireste, globurile pe care le pot da jos ca sa se joace cu ele pe covor.
Daca ma uit in buletin, imi aduc aminte ca ma cheama si Cristian, ceea ce inseamna ca o sa merit un supliment de cadouri. Mancaruri preferate? Nu rasuci cutitul in rana, te rog.
Am fost silit, din motive medicale, sa ma delimitez de furia papilara a momentului. Dar n-o sa refuz cateva felii de cozonac si niste carnati afumati si tari, de prin Banat. La taierea porcului n-am asistat si n-o sa asist in viata mea. Vorbesti cu un om care nu suporta nici macar ketch-up-ul imprastiat pe post de sange in filme.
RECOMANDARI
Cele mai frumoase povesti de Craciun
EVZ: Ce povesti iti aduceau zambetul pe buze si pe Mos Ene pe la gene in ajun de sarbatoare? Radu Paraschivescu: Nu am povesti de Craciun preferate, cu toate ca am citit mult din registrul asta - si nu doar in copilarie. Imi aduc aminte de "Poveste de Craciun" a lui Dickens, tocmai fiindca nu semana cu textele obisnuite pe aceasta tema.
Si imi permit sa recomand o aparitie interesanta si noua la Humanitas (deh, naravul editorial): "Steaua. O poveste de Craciun" de Sergio Bambaren. E o istorie duioasa si plina de talc.
Pe vremuri, citeam povesti pe rupte. Dintre toate, cel mai mult m-au impresionat doua volume de basme africane pe care le-am recitit aproape ritualic ani la rand. In rest, "Hansel si Gretel" mi-a placut in mod special. Cititi AICI suplimentul special de Craciun.
Simona Chitan
