Thomas Darsney, un tamplar din Salem, a vizitat intr-o zi Muzeul de Arta din Boston, unde a descoperit lucrarea din 1757 a lui Giovanni Paolo Pannini, "Galeria cu imagini din Roma moderna".
 | Panini |
Aceasta compozitie fantastica - o incapere uriasa cu arcade, stalpi, draperii rosii si peisaje inramate, care acopera fiecare centimetru al peretilor masivi - i-a dat o idee. Sa realizeze la randul sau o pictura de dimensiuni uriase, doar ca locul peisajelor va fi luat de portretele tuturor presedintilor americani. O idee cel putin ambitioasa pentru cineva ca nu avea catusi de putin o pregatire artistica, fiind cel mult un autodidact care trebuia sa porneasca de la zero.
Darsney, convins ca va reusi, s-a intors in acea zi acasa si a inceput sa lucreze. La inceput a ales o panza de mari dimensiuni - 150 pe 200 cm - si a facut o schita rapida a compozitiei. Dupa care a inceput sa picteze portretele celor 42 de presedinti. Sau 43 ? Nu peste mult timp artistul amator a realizat ca desi avea potrivit listei 43 de rame, erau doar 42 de presedinti.
A numarat din nou si din nou, dar presedintele lipsa tot nu aparea. Confuz, a apelat la un prieten, profesor de istorie, care i-a dezlegat misterul : Grover Cleveland fusese al 22-lea si al 24-lea presedinte al Statelor Unite.
Apoi a mers la Biblioteca Publica din Salem, unde a gasit o carte ce continea reproducerile tuturor portretelor oficiale ale presedintilor americani. Cum avea nevoie de carte mai mult decat cele doua saptamani, cat prevedea regulamentul, artistul a pastrat-o cat a avut nevoie, platind si o amenda consistenta. Si-a procurat intre timp un exemplar, si s-a decis ca amenda era doar un mic sacrificiu pentru arta.
Chiar daca spera ca totul nu va dura mai mult de un an, in final a fost nevoie de mai mult de doi ani, in care Darsney nu s-a ocupat de altceva. Pictura in ulei, avandu-l in centru pe George Washington inconjurat din toate partile de portretele presedintilor americani, inclusiv de George W. Bush, a fost surprinzator de reusita. Fiecare presedinte poate fi usor recunoscut : Eisenhower si alti cativa poarta uniforme militare, Abraham Lincoln isi sprijina barbia cu palma, iar Theodore Roosevelt si Ronald Reagan stau in picioare. Si ce alt nume ar fi putut sa primeasca tabloul decat "Sala presedintilor". La sfarsit Darsney a povestit ziaristilor ca preferatul sau este Woodrow Wilson, a muncit cel mai mult la Gerald Ford si a inceput galeria cu Ulysses S. Grant, absolut din intamplare.
Artistul si-a expus opera in cateva ocazii. Desi a primit deja cateva oferte interesante, Darsney a refuzat sa o vanda.
4 iulie 2006
