Desi la viitorul sediu al Teatrului "Anton Pann" din Ramnicu Valcea se lucreaza in ritm de... melc, utilajele oferindu-ti imaginea atat de familiara pe santierele unor obiective "de stat", trupa nu sta cu bratele incrucisate. Iar aceia care s-au bucurat din plin de sfarsitul stagiunii au fost... copiii. Recent, in sala uriasa a Casei de cultura a sindicatelor, aproape 400 de mici spectatori, cu parinti si bunici laolalta, au dat glas entuziasmului lor, la premiera cu "Alice in Tara minunilor", dupa Lewis Carroll, spectacol ce sunt convins ca ar mai putea incanta si publicul din alte orase. Secretul succesului izvoraste dintr-un gest inspirat al domnului Adrian Roman, directorul teatrului, care a mers acum "pe mana" tinerilor, apeland la regizorul Alin Antemir, absolvent al UNATC, la clasa prof. Cristian Pepino, si la scenografa Ioana Tudor, studenta in anul II la aceeasi universitate. Ei au reusit sa ne surprinda placut, printr-o veritabila demonstratie de fantezie, vitalitate si bun-gust, demna de celebritatea acestei povesti nu prea des abordata in ultima vreme pe scenele de profil din tara, in ciuda carierei sale internationale prodigioase, atat in casa Thaliei, cat si pe marele ecran. Acest teatru pentru "cei mici" a pus nu putine probleme in fata interpretilor, fie tineri, ca Alina Mangra (Alice), remarcabila prin dezinvoltura si sensibilitate ori prin prospetimea momentelor interactive, fie actori cu indelungata activitate, ca Doru Zamfirescu (Broasca Testoasa, Pajul), Radu Constantinov (Soparla, Grifonul, Palarierul) sau cuplul Cristian Alexandrescu (Regele) si Lidia Stratulat (Regina), la risipa lor de efort, de iscusinta si de manifesta daruire profesionala adaugandu-se, desigur, sentimentul performantei prilejuit de evolutia personajelor-papusi si a manuitorilor in frunte cu Madalin Duescu (Iepurele alb), seducator prin plasticitatea si dinamismul miscarii scenice, secondat cu bune rezultate de Mioara Despina (Soldatul, Omida), Georgiana Marin (Pisica zambareata), Viorica Stamate (Soparla) si Maria Stefan (Calaul). Cursivitatea discursului scenic si accentele judicios gandite de regizorul care semneaza si adaptarea, muzica bine ritmata, ce ii apartine lui Cornel Bratila, dar mai ales pitorescul papusilor, cromatica expresiva si rafinamentul costumelor alcatuiesc laolalta argumentul unei reprezentatii cu valoare de eveniment pe aceasta scena de mari dimensiuni, innobilata acum de exploziile de bucurie ale celor mai mici si mai sinceri spectatori.Un articol de I. Parhon