Celebrul scriitor Guy de Maupassant a lucrat o vreme ca functionar intr-un minister. Era un slujbas bun, constiincios si superiorii nu aveau de ce sa se planga. S-a pastrat totusi caracterizarea lui, facuta de un sef de birou: Lucreaza bine, nu intarzie, este serios, dar din pacate nu stie sa se exprime in scris clar si frumos.
George Bernard Shaw era un tanar, dar incomod critic, si intr-o buna zi a fost invitat la o petrecere. Intrand in camera a gasit-o pe una dintre fiicele gazdei cantand la pian. Tanara s-a oprit si, cu un zambet seducator, s-a adresat musafirului Stiu ca va place foarte mult muzica. Asa este, a raspuns Shaw, dar nu conteaza. Cantati mai departe.
Arthur Conan Doyle, creatorul lui Sherlock Holmes, vine intr-o vizita la Paris. Ia un taxi din gara, iar soferul, dupa ce se uita cateva clipe la pasagerul sau, ii spune in engleza, cu un accent suportabil: Bine ati venit la Paris, domnule Conan Doyle. Sunt incantat sa va am de client. La ce hotel va duc? Uluit, scriitorul il intreaba: Cum de ai stiut ca eu sunt? "E simplu. Am citit ieri in ziar ca urmeaza sa veniti la Paris, si am observat ca aveti un costum din stofa englezeasca. Si stiam aproximativ ora la care urma sa vina trenul.” Entuziasmat, Arthur Conan Doyle ii strange mana si ii spune: Dumneata esti un detectiv innascut, extraordinar! Zambind, soferul recunoaste: Si a mai fost un indiciu care mi-a fost de mare ajutor. “Care anume?” Aveti numele scris pe valiza.
O doamna din inalta societate ii spune intr-o zi lui Jonathan Swift: “Orice ati spune, domnule, aerul Irlandei este atat de curat si de sanatos.” Swift i-ar fi replicat “Doamna, nu care cumva sa spuneti asta in Anglia, ar fi in stare sa puna o taxa si pe asta.”
Invitat de un prieten apropiat la Opera, Marcel Proust si-a petrecut tot timpul vorbind cu amicul care ii facuse invitatia, parand ca nu acorda nici o atentie spectacolului. La sfarsit, putin jignit, prietenul i-a spus: “Ma bucur ca ai venit, dar imi pare rau sa vad ca nu ti-a placut opera.” Proust l-a privit mirat si a raspuns: “Nu e adevarat, am vazut si am auzit tot ce s-a intamplat”. Si spre uluirea prietenului Proust i-a povestit nu doar toata opera, cu detalii si observatii greu de facut chiar si de un meloman, dar i-a spus si ca in sala erau cativa prieteni comuni, pe care cel care il invitase nu ii vazuse.
Se stie ca Lev Tolstoi era un pacifist si spunea mereu ca nu trebuie sa folosesti violenta impotriva oricarei fiinte, fie om sau animal. Odata, cand sustinea o conferinta in timpul careia povestea inflacarat cat de importanta este non-violenta, cineva din public l-ar fi intrebat ce poti face daca esti in padure si te ataca un urs. Cum se mai aplica principiul non-violentei. Tolstoi i-a raspuns: “In cazul acesta faceti ce puteti. Nu e ca si cand o sa se intample si a doua oara.”
Celebrul Vladimir Nabokov declara cu sincera ironie intr-un interviu: “Lolita este faimoasa, nu eu. Eu sunt doar un romancier obscur, chiar de doua ori obscur, cu un nume imposibil de pronuntat.”
Intrebat cum a reusit sa termine celebrul sau Dictionar al limbii engleze, Samuel Johnson ar fi raspuns: “Ca intr-o cearta cu sotia mea. Un cuvant a dus la altul, si pana sa-mi dau seama ce s-a intamplat, se terminase deja”.
Cand reverendul Francis Gastrell s-a stabilit in fosta locuinta a lui William Shakespeare din Stratford-upon-Avon nici nu putea banui ca marea sa problema aveau sa devina vizitatorii nepoftiti. Si nu doar ca tot felul de straini veneau sa tulbure pacea linistitului cleric, dorind sa vada casa bardului, dar erau destui care isi doreau sa vada si vechiul dud in gradina, plantat (se pare) chiar de scriitor. Satul pana la urma de oaspeti veniti de pretutindeni, reverendul si-a pierdut cumpatul si a taiat impresionantul arbore. Ceea ce, fireste, a declansat un adevarat scandal local. Spre norocul unui ingenios pe nume Thomas Sharpe, care a cumparat bucatile de lemn si le-a transformat in suveniruri – tavi, tabachere, cesti – vandute (fireste) la un pret pe masura legendei.
