Un pariu al editurilor cu timpul?

In ultimii ani, piata romaneasca de carte a fost invadata de titlurile unor autori tineri de care aproape nimeni nu auzise. Fenomenul e cu atat mai interesant cu cat, din '90 incoace, literatura romana contemporana se afla intr-o grea suferinta. Atunci, cum de au riscat cativa mari editori sa lanseze pe piata volume condamnate parca de la bun inceput nereceptarii? Am contactat pe cativa dintre responsabilii colectiilor in care au aparut autorii tineri, pentru a vedea si daca aceasta politica editoriala a dat roade pana acum, atat din punct de vedere al receptarii critice, cat si din cel al vanzarii. Le-am adresat urmatoarele intrebari: 1. Ce v-a determinat, de la bun inceput, sa va "aruncati in lupta" si sa va orientati activitatea editoriala si spre acest sector, oarecum vitregit in primul deceniu de dupa Revolutie? 2. Sunteti, una peste alta, satisfacuti de ceea ce a iesit pana la urma? 3. Credeti ca, dintre cartile acestei noi generatii literare pe care le-ati publicat, exista vreuna capabila sa dobandeasca pana la urma statutul de carte-cult, conform acceptiei de pe piata occidentala? 4. In cele din urma, pariul pe care vi l-ati asumat credeti ca a fost castigat deja sau investitia o considerati ca fiind pe termen mai lung, din punct de vedere al istoriei literare? 5. Multe dintre cartile autorilor tineri au fost acuzate, sau in orice caz tratate cu acest termen, de "pornocultism" si de alegerea programatica a subiectelor lega te de sexualitate, droguri si alte subiecte considerate "tari", pe principiul ca acestea au din start succes. Credeti ca e ceva adevarat aici, dincolo de valoarea artistica a fiecarui text in parte? Radu Paraschivescu, redactor Humanitas: 1. Daca va referiti la o strategie conceputa grijuliu, trebuie sa va dezamagesc. In materie de debuturi, Humanitas nu si-a propus desanturi ametitoare, pentru simplul motiv ca nu poate exista un algoritm sau un grafic al aparitiilor meritorii. Lucrand cu materialul clientului, depindem de ofertele de publicare pe care le primim. N-am harciogarit prin gradina debuturilor pana am strans un snop pe care sa-l livram publicului. De fapt, Humanitas a lansat romancieri noi si fara o colectie integratoare. Nicolae Strambeanu si Bogdan Mirica au fost publicati de Humanitas fara protectia relativa si fals justificatoare a plutonului. Colectia "Proza - debut" s-a ivit fiindca ne-au ajuns la redactie trei titluri foarte bune cam in aceeasi perioada de timp. Am vazut aici prilejul de a lansa o colectie de profil (care inseamna lansarea simultana a trei nume), sperand ca ele nu vor ramane neinsotite. Si mai e ceva. Poate ca Humanitas a fost perceputa, inclusiv de scriitorii debutanti, drept o editura nazuroasa, care nu vibreaza la numele noi. Poate ca nici noi n-am facut destul ca sa demontam aceasta preconceptie. Am speranta ca prin aceste trei aparitii vom dizolva judecata nedreapta a cartitorilor. Cat despre profitul unui asemenea demers, el nu e financiar, cel putin intr-o prima etapa. Insa, daca ne gandim ca e posibil sa fi gasit cateva condeie importante, care vor confirma la viitoarele aparitii, lucrurile arata incurajator. 2. Bucataria succesului n-a fost amenajata nici prin amenajari suspecte (cronici la cerere), nici prin spectacole de marketing. Am plecat de la valoarea textelor si de la prospetimea autorilor: Anca-Maria Mosora, Alain Gavrilutiu si Mihnea Rudoiu, trei tineri de 27-28 de ani. De aici incolo, editura i-a escortat in fata publicului prin lansari, emisiuni televizate si altele. Daca au existat cronici? Da, de toate felurile. Cartile au trezit interes, au avut parte de o lansare bucuresteana la Targul Gaudeamus, urmata de un turneu prin Iasi, Timisoara si Cluj. Am vrut sa-i punem in contact pe acesti oameni cu posibilii lor cititori, sa mijlocim intalniri firesti si folositoare. Ceea ce s-a si intamplat. Una dintre carti, "Arhanghelii nu mor" de Anca-Maria Mosora, a obtinut deja premiul de debut al revistei "Cuvantul". Celelalte doua, "Nu toata iarba e la fel" de Alain Gavrilutiu si "A toi, cuando tu no estas" de Mihnea Rudoiu, au intrat, la randul lor, in atentia presei si chiar a televiziunilor. La Cluj am participat la o emisiune dedicata celor trei, iar la Timisoara lansarea s-a transformat intr-o discutie cu mult miez despre proza actuala. Ca editor, evident ca mi-as fi dorit doar recenzii elogioase pentru aceste romane, chit ca tinteam imposibilul. Cum era normal, intampinarile criticii au fost diverse. Regretul meu e unul singur: ca au existat cateva cronici inveninate, facute resentimentar, in spirit de vendeta, carora Anca-Maria Mosora, de pilda, le-a cazut victima fara sa aiba vreo vina. Nu ea era cea vizata. In contrapartida, imi place sa constat ca Alain Gavrilutiu n-a fost recenzat doar in presa literara, ci a ajuns si protagonistul unui interviu savuros in "Playboy". M-ati mai intrebat prin ce atrag acesti tineri. Ei bine, ei socheaza tocmai prin aceea ca nu si-au propus sa socheze. Scrisul lor (cu un bemol la cheie in cazul lui Gavrilutiu) nu e detabuizant, nu pedaleaza pe delirul sexual si nu exploateaza autofictional metehne sau obsesii juvenile. E un scris asezat, uneori melancolic, alteori impetuos, care dovedeste ca, inainte de a scrie, cei trei romancieri au avut grija sa citeasca. As spune ca e important si aspectul acesta. 3. Daca as vrea sa ma pripesc, as arata imediat spre "Nu toata iarba e la fel" de Alain Gavrilutiu. Sa ne intelegem, Alain nu e nici Salinger, nici Kerouac. Dar romanul are o vibratie intensa. E o carte scrisa cand furibund, cand flegmatic, iar cititorul tanar - aici avem deja un feedback revelator - intra usor in rezonanta si se lasa sedus. E adevarat, contribuie la impresia generala si poza de razvratit a autorului, si elanurile lui contestatare, si ingredientele care-l apropie uneori de semenii lui lansati de Polirom. Pe de alta parte, nu stiu daca exista multi tineri autori romani capabili sa scrie ceva susceptibil de instalare peste ani in ipostaza de carte-cult. Din cate vad, tendinta este sa scrii in primul rand carti cool. 4. Editura angajeaza cate un pariu cu fiecare titlu pus in circulatie. Fireste, nu ne-am gandit la un succes de piata fulminant sau la batai intre cititori pe ultimele exemplare ale debutantilor. Cred insa ca miza ca atare merita osteneala. Cum spuneam, receptare critica a existat. Cand Dan Stanca, Dan C. Mihailescu sau Cristian Teodorescu vorbesc despre tine, e limpede ca ai atras atentia, chiar si atunci cand nu s-au spus doar lucruri comode despre ceea ce ai scris. Oricum, criteriul vizibilitatii a fost atins. La fel, contactul direct sau indirect dintre autori si public. De-acum incolo, singura mea nerabdare se leaga de urmatoarea carte a fiecaruia dintre debutantii lansati in noiembrie. Alain Gavrilutiu a fost harnic si ne-a predat deja un nou roman. 5. Pornocultismul e mai mult o ghidusie lexicala decat o eticheta responsabila. Trec peste enorma calitate literara a scriitorilor fara perdea din literatura lumii (Henry Miller, William Burroughs si urmasii lor din mileniul trei) si ma grabesc sa spun ca nu putem judeca un text in grila pudibonda. Ioana Bradea a scris o carte foarte tare, chiar frusta, dar ca oferta literara ea are o legimitate deplina. Cat despre subiectele recoltate din zona "Sex, drugs and rock'n'roll", nu e cazul sa ne alarmam. Spectaculosul imediat, plonjonul in cotloane tenebroase si experimentul epidermic au atras intotdeauna si - e corecta observatia dumneavoastra - au avut magnet la segmente mai mari de public. Dar n-as spune ca scriitorii "hard" au rafinat o strategie de rentabilizare sau ca au instituit un curent. Marea si ultima distinctie e cea dintre cartea buna si cartea proasta, dintre talent si veleitarism. Poti sa scrii carti decoltate pe care sa nu le vinzi fiindca sunt nedigerabile, dupa cum poti sa scrii o literatura fara carlig comercial, dar cu ecou imediat in sufletul cititorului. In alta ordine de idei, aveti dreptate, stampilele puse la gramada risca sa compromita identitatea unui scriitor ce se vede inclus intr-un grup din care de fapt nu face parte. Aici intervine si febra multora de a judeca simplificator, chiar reductionist. De pilda, doar un orb poate sa-l incadreze pe Filip Florian alaturi de Ionut Chiva si Ioana Baetica. In fine, trebuie sa spun ca nu am habar daca publicul s-a saturat sau nu de textele licentioase. Daca exista o trasatura certa a cititorului, ea este tocmai natura lui imprevizibila. Lucian Pricop, director editorial Paralela 45: 1. O editura nu este doar o firma care produce bunuri (fie ele si culturale) in functie de nevoile imediate ale publicului. O editura trebuie sa fie si o institutie de cultura. Or, investitia pe care Paralela 45 a facut-o in editarea de literatura romana contemporana - vizibila intr-un istoric ce insumeaza peste 300 de titluri semnate de autori tineri - este azi continuata si de alte edituri ce au inteles ca paradigma editoriala nu este mereu congruenta cu cea comerciala. In perioada 1997-2002, singura editura care si-a asumat aceasta misie a fost Paralela 45. 2. Este evident ca reactia/rematurizarea publicului cititor din Romania a inceput ceva mai tarziu (dupa 2000), dar am certitudinea ca una dintre functiile investitiei noastre a fost si aceea de acumulare. Discursul literaturii tinere de azi raspunde unei actualizari a discursului curent. Tabuizarea unor teme, cuvinte este un tip de cenzura, iar anularea acestor granite face ca ceea ce se scrie azi sa fie primit cu ceva mai mult interes. Dar discursul licentios nu este literatura, el este doar unul dintre vehicule. 3. Cred in cativa autori tineri a caror literatura nu tine doar de experiment: Ioana Nicolaie, Adrian Majuru, Catalin Ghita, Victor Nichifor etc. 4. Istoriile literare de azi nu conserva intotdeauna literatura veritabila. 5. Moda scriiturii ce circula subiecte tari este foarte legata de industria media. Din aceleasi ratiuni pentru care emisiunile de divertisment au pierdut din pudoare sau presa scrisa asimileaza tehnici fotografice la limita pornografiei, exista o ocurenta importanta a sexualitatii sau a tipurilor de dependente in literatura tanara. "Acuzatii"? E forma cea mai comerciala de a transforma o carte ce risca sa intre doar in cateva biblioteci personale ale amicilor intr-o carte citita. Si asta doar pentru ca genereaza dispute. O analiza statistica a cuvintelor din limbajul curent al tinerilor obiectiveaza oricand instrainarea de limba epurata a salii de clasa/curs. Daca nu e comandament sau "socoteala" ca asa se face pentru a fi citit, putem continua sa scriem/publicam. Sigur ca printre primii carora ne-am adresat au fost editurile Polirom si Cartea Romaneasca, dar, in ciuda insistentelor, persoanele contactate nu au trimis nimic in timp util.Un articol de Doinel Tronaru