Cosmin Tupa
Pentru doua zile, tineri din tot Bucurestiul s-au strins la festivalul Otaku, o manifestare
dedicata unei zone foarte speciale a culturii de masa. "Cultura otaku a fost identificata in
special cu benzile desenate japoneze (manga) si animatiile japoneze (anime), care sint legate strins de alte forme de cultura populara contemporana precum jocurile video, muzica, filmul, moda si literatura, extinzindu-se, de fapt, in majoritatea domeniilor culturii de masa", explicau organizatorii festivalului.
Festivalul, care cu o saptamina in urma s-a invirtit prin Brasov, s-a impartit de data aceasta intre Sala Rotunda, etajul 3/4 de la Teatrul National si camerele Teatrului Desant de la parterul si subsolul de pe bulevardul Ion Mihalache.
Venind spre sediul teatrului Desant, simbata noaptea erai surprins de marea de tineri care marca parterul blocului transformat in teatru. Organizatorii au estimat ca in jur de 500 de persoane au trecut prin salile in care au mixat muzici Gojira (Bucuresti), Rancha & Flow (Craiova), Bully (Bucuresti) si AKM (Bucuresti), iar Otaku, Mono si Nita au proiectat arta video.
Un asemenea festival contrazice teoriile despre tinerii de azi si prea des invocatul dezinteres al acestora pentru actiuni publice. Daca ceea ce s-a intimplat la Desant, fiind o petrecere, explica afluenta de public, evenimentele organizate in sala de la TNB, apartinind acum Centrului National al Dansului, au luat prin surprindere pe multi.
Pe toata durata festivalului, tineri cit se poate de diferiti, unii foarte timizi, altii exaltati, s-au mutat de la un ecran la altul, de la filmele de animatie la jocurile electronice, de la exponatele din standurile pentru jucarii otaku la masa cu publicatii europene, americane ori japoneze, cu figuri alungite si povesti spectaculoase in benzi desenate.
Pentru cei mai multi dintre noi a trecut aproape neobservata conferinta lui Masao Maruyama, directorul studiourilor japoneze de animatie MadHouse, la Bucuresti, in luna februarie a acestui an, dar iata ca undeva unde nu ajung camerele jurnalelor de televiziune, undeva unde probabil ca jucariile culturale plimbate de la o emisiune la alta nu au nici o importanta, incepe sa se intimple ceva.
Convinsa in prea mica masura de ofertele culturale oficiale, o parte consistenta din publicul tinar isi descopera propria lume de valori civile. Fara "mari romani", fara "mari albi", fara mari iluzii. Atit. ll
Octombrie 2006
Teatrul Desant
