Prima parte dintr-o trilogie avandu-l ca personaj principal pe motanul portocaliu care i-a salvat viata lui James Bowen
Cand James Bowen l-a intalnit pentru prima oara pe motanul Bob, o pisica portocalie cu o rana urata la picior, care dupa toate aparentele statuse multa vreme pe strazi, viitorul scriitor nu era intr-o situatie prea buna. Luptandu-se cu dependenta de heroina, dupa ce petrecuse multa vreme pe strazi sau in adaposturi, muzician care s-a vazut nevoit sa cante pe strada pentru a-si castiga banii necesari dupa ce mai vechile proiecte esuasera, James a fost impresionat de suferinta animalului. Cu ultimele douazeci de lire, pe care le pastrase pentru mancare, a reusit sa ii plateasca tratamentul lui Bob la o clinica veterinara, si ulterior l-a tinut pe acesta pentru o vreme in modestul sau apartament.
Daca se asteptase ca pisica sa plece pur si simplu, Bob s-a intors mereu, chiar l-a urmat pe strazi, si in scurta vreme motanul portocaliu si cantaretul stradal au devenit un duo inseparabil, ce putea fi vazut in fiecare zi “la lucru”. James canta pe strada, in vreme ce Bob astepta rabdator langa el sau urcat pe umarul lui, iar dupa o aparitie in presa a fost si inceputul succesului pentru amandoi. Prima carte, romanul autobiografic “Un motan pe nume Bob”, a aparut in 2010 si a fost repede tradus in mai multe tari, emotionanta poveste avand si doua continuari, dar si o ecranizare inspirata.
Daca atunci cand s-au intalnit amandoi vazusera destule si trecusera prin momente dificile, cumva prezenta lui Bob (care a primit acest nume dupa un personaj din serialul “Twin Peaks”) a fost motivatia de care James Bowen a avut nevoie pentru a renunta la heroina si a incepe sa cante cu mai multa bucurie decat inainte. O poveste despre prietenie, curaj si puterea de a merge mai departe, dar si despre importanta pe care o poate avea un animal in viata unui om singur, care a pierdut pana atunci de fiecare data, insa acum gaseste forta de a schimba totul.
James Bowen, Un motan pe nume Bob, editura Polirom, 2013