Pe vremuri, cand la Academia Franceza se organizase o cheta in scop caritabil printre onoratii membri, la final unul dintre ei, renumit pentru zgarcenie, sustinea ca a dat un ludovic de aur, dar la socoteala finala tocmai acest ludovic lipsea. Foarte repede spiritele s-au incins. Acuzatul striga ca el a dat si ca totul e o calomnie, cei care il cunosteau nu prea credeau in brusca lui generozitate, iar cel care stransese banii, ca sa impace lucrurile, a spus:
- Desi nu l-am vazut cand a dat, eu il cred. In tumultul starnit s-a auzit vocea lui Fontenelle, considerat mintea cea mai universala din epoca lui Ludovic al XIV-lea, cunoscut pentru umorul sau adesea muscator:
- Eu l-am vazut si tot nu-l cred.