PARC Gradina Publica din orasul Bârlad este cea mai veche zona verde, datând din anul 1834. Aceasta a fost realizata în partea de nord a orasului, aici locuind majoritatea boierilor, pe locul unui codru secular, într-o zona ce nu fusese atinsa de urbanizare.
Cea mai veche zona verde din Bârlad
ÎNTEMEIERE Conform legendei, Gradina Publica din orasul Bârlad este cea mai veche zona verde, datând din anul 1834. Aceasta a fost realizata în partea de nord a orasului, aici locuind majoritatea boierilor, pe locul unui codru secular, într-o zonÄ ce nu fusese atinsÄ de urbanizare.
Legenda spune cÄ în 1834, domnul Moldovei, Mihail Grigoriu Sturdza voievod, întorcându-se de la Constantinopol s-a oprit în târgul Bârladului la o masÄ domneascÄ la care au asistat boierii si sotiile lor, între care si eruditul boier Iordache Iamandi, cu sotia sa Marghioala. Pentru cÄ femeia era de o frumusete deosebitÄ, pentru a-i intra în gratii, domnitorul a dat ordin ca sÄ întemeieze în exteriorul târgului un parc de 15 hectare, apelând la toti proprietarii din Tutova pentru a trimite cu ÂcarÄ de beilic pui de copaci din esentia cea mai frumoasÄ, care, sub directiunea grÄdinarului Schteiner de la Epureni, au fost sÄdita grÄdina pe 10 fÄlci de locÂ. Asadar, datoritÄ acestei frumoase doamne, bârlÄdenii se pot mândri cu cea mai frumoasÄ grÄdinÄ din tarÄ. Printre puietii plantati atunci, la 1834, se poate afirma cÄ s-au sÄdit din speciile: ulm, frasin, stejar, tei, paltin si arbusti decorativ, formând un arboret de genul sleaului de luncÄ. Desi nu existÄ un plan initial al acestui parc, fÄcând comparatia cu unul ulterior, din 1900, se poate deduce cÄ exista o alee centralÄ trasatÄ rigid, înconjuratÄ de altele, cu un traseu geometric, trasate în mod liber ce cÄutau sÄ creeze impresia de element natural. În centrul grÄdinii bârlÄdene, atestând persistenta modelului oriental, potrivit unei relatÄri din 1857, se afla Âun havuz înconjurat de bÄnci si grilaje de lemnÂ. Aici în zilele de sÄrbÄtoare sau la sfârsit de sÄptÄmânÄ, pe lângÄ Âdulcele vers al pÄsÄrilor, puteau fi audiate reprezentatii ale tarafurilor formate din lÄutari, nelipsitii lÄutari tigani, care Âcântau la ureche, de inimÄ albastrÄÂ, multumindu-se cu bacsisurile ce li se dÄdeau, sau ale fanfarei militare.
Prima îmbunÄtÄtire a parcului bârlÄdean
MANIFESTÄRI Pe la jumÄtatea secolului al XIX-lea, parcul bârlÄdean era o adevÄratÄ pÄdure, cu arbori bÄtrâni si tineri, cu pajisti frumoase si cu mult tufis, care de la an la an era mai des si mai mare. Este evident cÄ în zilele de sÄrbÄtoare parcul era plin de localnicii bârlÄdeni, care ieseau la plimbare, cu mâncare si bÄuturÄ de acasÄ, sau de la negutÄtorii care în acele zile aveau un câstig frumusel. ÎnsÄ, parcul nu constituia doar spatiul unor petreceri populare, cu muzicÄ si dansuri, ci si al unor manifestÄri publice: exercitii si parade militare, diverse solemnitÄti, adunÄri populare. În anul 1857, în anii luptei pentru Unire, parcul bârlÄdean a fost locul în care s-a promovat dezideratul national al vremii. Se spune cÄ în acel moment, partida nationalÄ localÄ a folosit prilejul unei sÄrbÄtori la care erau adunati toti localnicii, pentru a face o manifestare nationalÄ, plÄtind lÄutarii si silindu-i sÄ cânte ÂHora UniriiÂ, lucru care era interzis la acea vreme.
În 1865, parcul a beneficiat de îmbunÄtÄtiri considerabile, cu sprijinul primarului de atunci, Andrei V. Ionescu, un edil cu spirit de initiativÄ, fapt pe care el însusi îl relateazÄ într-un memoriu scris la îndemnul omului de culturÄ Iacob Antonovici: ÂLa 1865 s-a început si înfrumusetarea GrÄdinii Publice, construind bÄnci de fier, fanÄre de iluminat care nu erau; aranjând drumurile într-un mod sistematic; cÄci am tÄiat multÄ pÄdure din ea; numai ca sÄ o aranjeze cÄt s-au putut mai bine; atuncea am construit Pavilionul cel mare ca în caz de ploaie vizitatorii grÄdinei sÄ aibÄ unde a se adÄposti; atuncea am construit sere pentru pÄstrarea florilor tropicale, prevÄzându-le cu cuptoare care le încÄlzeau; atuncea am adus apÄ construind un bazin, unde azi este asezat bustul lui George D. Palade; ceva ce te revoltÄ cÄ în loc de apÄ ce are nevoie grÄdina, sÄ se puie un monument; nimic mai gresit decât aceasta, cÄci în oras sunt destule piete publice unde ar fi stat mai bine si unde era mult mai admirat de numerosul public, ce furnicÄ pe acoloÂ.
Material realizat cu sprijinul prof. Marcel Proca, directorul Scolii ÂIorgu Radu din Bârlad