O impresionanta si nostalgica evocare a sfarsitului copilariei, cartea lui Lorenzo Marone este povestea lui Mimi, un pusti care iubeste benzile desenate (ca multi alti baieti de doisprezece ani), invata foarte bine la scoala si nu in ultimul rand poarta ochelari. Ii place orasul sau, Napoli, are si un foarte bun prieten, pe Sasa (indragostit de fotbal si mai ales de Maradona, un adevarat zeu printre pustii anilor 80) si poate spune ca isi iubeste familia. Are o sora, , un mic apartament unde traiesc intr-o relativa armonie, viseaza cu ochii deschisi ca intr-o buna zi sa isi poata cumpara un costum de Spider-Man, preferatul lui – oricat de greu ar fi sa alegi dintr-un veritabil univers de aventuri fantastice – si are o dorinta secreta. Una pe masura varstei. Ca intr-o buna zi el, Mimi, sa aiba curajul de a se apropia de frumoasa Viola, care locuieste chiar in cladirea unde tatal lui este portar.
Mimi isi traieste copilaria la fel ca multi altii de varsta lui, cu bucurie, emotie si inocenta, spera ca lucrurile vor fi mereu la fel de frumoase (de fapt la doisprezece ani, daca nu s-a intamplat nimic tragic, ai certitudinea ca asa va fi) pana cand viata lui se schimba radical. Si nu doar pentru ca in universul lui a aparut Viola, dar mai ales deoarece isi gaseste un nou supererou, unul cat se poate de adevarat, un tanar jurnalist la Il Mattino, care ii va schimba cu totul viata si il va invata ca odata cu maturizarea trebuie sa accepte despartiri, renuntari si intamplari greu de suportat, pentru ca toate acestea trebuie sa se intample pentru ca si Mimi sa devina intr-o zi un barbat adevarat, curajos si gata sa isi faca datoria fata de ceilalti.
Lorenzo Marone, Un baiat ca toti ceilalti, editura Humanitas Fiction, 2021