Dincolo de uriasa surpriza, noul autoportret este o importanta descoperire pentru specialisti, si din radiografia prezentata pana acum chipul pictorului este relativ usor de recunoscut, amintind de lucrari similare reproduse in repetate randuri in albume sau prezentate in expozitii, iar recuperarea ei ar fi cu siguranta un triumf tehnic. Lucrarile de restaurare ar putea incepe dupa sfarsitul expozitiei in care va fi expus si acest “Cap de taranca”, asa ca publicul va avea sansa sa vada un autoportret inedit de Vincent van Gogh cel mai devreme in 2023.
Lucrarea “Cap de taranca” face parte din colectiile muzeului din 1960, cand a fost una dintre picturile donate de un generos colectionar, Alexander Maitland, care a oferit atunci institutiei mai multe picturi impresioniste si postimpresioniste, si acum numarul picturilor de Van Gogh de la Galeriile Nationale ar ajunge la patru.
Nu era ceva neobisnuit pentru Van Gogh sa foloseasca din nou o panza pentru o alta lucrare, partial pentru ca a fost mai ales in perioada de inceput un perfectionist, mereu nemultumit, dar mai ales deoarece financiar situatia sa a fost mereu dificila, depinzand toata viata de generozitatea fratelui sau, Theo van Gogh. Si nu doar cand venea vorba de materiale de pictura, dar si pentru banii necesari traiului zilnic, desi nici acesta nu a fost vreodata un om bogat. Si cum Van Gogh arareori isi permitea sa plateasca modelele, mai ales pentru mai multe zile, in afara peisajelor prefera autoportretul, alcatuind astfel o galerie pasionanta pentru admiratorii sai si pentru criticii de arta, de la primele lucrari de gen pana la cele de dupa criza si ruptura de Paul Gauguin, cand Vincent van Gogh s-a automutilat, taindu-si o ureche. Un episod controversat si in buna masura inca nedeslusit, la fel ca probabila sinucidere a artistului, in 1890, la doar 37 de ani. De altfel Muzeul Van Gogh din Amsterdam are in colectiile sale cinci lucrari duble, pe o fata fiind autoportrete, in vreme ce pe partea cealalta sunt compozitii diverse, din perioada petrecuta la Nuenen, asa ca pictura de la Galeriile Nationale ar fi a sasea.
Vincent van Gogh a realizat cateva zeci de autoportrete, cel mai vechi datand din 1886, pe cand pictorul se gasea la Paris, si vazute ca o succesiune de viziune spun o poveste interesanta pentru privitor, pe masura ce paleta de culori se schimba si devine mai luminoasa, trasaturile capatand insa de la an la an o figura marcata de suferinta si tristete, pana la celebrul autoportret cu urechea taiata din ianuarie 1889, urmat de o alta compozitie similara, ce are in fundal si una din stampele japoneze care il fascinau pe Van Gogh. Ultimul autoportret care s-a pastrat dateaza din toamna anului 1889, iar Van Gogh apare aici fara barba sau palaria de pai, dar si fara paleta sau pipa, cu o figura trista, infranta, ostenita.
Foto: nationalgalleries.org