Parada artistilor, printre care Nureev insusi, e una caracteristica pentru prostul-gust al vremurilor noastre, parada bogatiei e de acelasi prost-gust. In mare, linia molieresca este urmata, doar ca vorbele suna ca acelea de la Divertis sau din "Academia Catavencu". Decorurile imense ale lui Dragos Buhagiar vor si ele sa sublinieze ca totul este "mega", particula atat de draga piticilor de pe la televiziunile in voga in ziua de azi. S-a cam pronuntat cuvantul de origine germana, de mult international, kitsch in legatura cu acest spectacol.
Dar si realitatea e cam kitsch, nu-i asa? Dl Ubu-Jourdain face ravagii in jurul sau, atata doar ca, spre deosebire de modelul sau, tot francez, aici sotia, in persoana Ceciliei Barbora, incearca sa-l trezeasca la realitate, exact ca-n piesa originala. Maia Morgenstern arunca valuri de energie si vulgaritate programata, Medeea Marinescu e extraordinara, mobila, fantezista, Marius Manole de asemenea. Spectacolul e programat in Sala Mare si totusi scena devine neincapatoare pentru desfasurarea de forte pe care Petrica Ionescu o dirijeaza inspre noi. Imensi pereti, grosi, dar moi, din cand in cand inverziti, se misca de la o scena la alta, mari mase de balerini si coristi evolueaza conform cuvantului de ordine: grotesc. Intrebarea e daca va avea sau nu acest spectacol priza la public. Probabil ca da, a avut si "Tache, Ianke si Cadar", or, asta e, macar, mai modern.Un articol de Nicolae Prelipceanu
