Gata, intru in subiect: daca sunteti macinati de dilema `ce sa fac cu cei 16 lei pe care-i am in buzunar?`, sau chiar daca nu sunteti posedati de sus-numita dilema, dar detineti intamplator aceasta suma, ei bine, cumparati romanul de debut al basarabeanului si cititi-l. Va ia, pe langa cei 16 lei, in jur de doua ore, si e ceea ce as numi o afacere buna.
`Inainte sa moara Brejnev` este un roman-puzzle, compus din povestiri care interfereaza periferic. Asta e o descriere posibila. Alta e ca romanul reprezinta o autofictiune prin care Iulian Ciocan recontacteaza datele lui Iulian, kinder in Chisinaul de la inceputul anilor '80.
Ceea ce aduce romanul in proza romaneasca e o meserie pe care rusnacii (si, prin contaminare, popoarele calarite sub brandul URSS) o executa ca nimeni altii in arta, cinema si literatura: e vorba de meseria etalarii umanului.
Aerul e imputit, personajele (unele dintre ele) mizerabile, reteta sociala care prepara aerul & personajele avorteaza din start datele unei igiene de supermarket occidental. Ai totusi, compozitia spune mai mult despre pasta din care-s compusi oamenii decat nu stiu ce rafinament frantuzesc. Cu toate ca pasta asta e unsuroasa ca una de mici din carne de oaie, nu ca una stoarsa dintr-un tub cosmetic.
Ce se intampla prin carte? Fleacuri. Unii mor, altii comit adulter, altii divorteaza, beau, mananca, supravietuiesc. Personajele nu-s prea numeroase (Iulian + parintii lui; un politruc; un veteran de la Stalingrad; un mujic; un mujic urbanizat; etc); relatiile dintre ele urmeaza posibilitatile combinatorice ale unui trivial nesofisticat. E suficient pentru autor sa scoata un roman impecabil povestit, gri si ironic, minimalist dar cu o alonja deloc minimala. Un roman tiptop, scris la rece si citit la cald.
