Roman distins cu National Book Award for Translated Literature 2018Intr-un viitor sumbru si posibil Japonia este izolata de restul omenirii dupa ce a trecut de la statutul de societate moderna la cel de victima a unei catastrofe ecologice, care a distrus totul si a adus finalul unei civilizatii istorice. Sunt tot mai putini copii, bolnavi, slabi, fara puteri, si nimic nu pare ca se va schimba in ciuda eforturilor facute de parinti, bunici, de medicii gata de orice sacrificiu pentru a salva noua generatie. Plantele sunt tot mai putine. Animalele au inceput si ele sa dispara. Si limba va avea destinul oricarei fiinte vii pentru ca este treptat uitata, cuvintele se pierd pentru totdeauna, nimeni nu mai are sa o invete si sa o transmita mai departe. Toti (mai putin copiii cei mai mici) stiu ca sfarsitul este inevitabil si tot mai aproape, iar adultii si mai ales batranii se simt vinovati ca nu ii pot ajuta pe cei mici, privind neputinciosi cum acestia se sting de la o clipa la alta.
Viata intr-o asemenea distopie este insuportabila, iar unul dintre cei mai sufera cel mai mult este batranul Yoshiro, silit sa vada cum stranepotul sau Mumei devine dintr-o flacara plina de viata o palpaire abia vizibila, tot mai dragalas si mai slabit, la un pas de clipa in care va renunta sa mai lupte. Ciudat este ca Mumei nu a fost vreodata mai intelept, nu a inteleg inainte lumea cu mintea unui adult trecut prin multe, nu l-a privit pe Yoshiro ca si cand ar cunoaste toate secretele lumii, dar nu le poate impartasi. Iar legatura dureroasa dintre cei doi, care isi doresc pur si simplu sa opreasca timpul si sa ramana impreuna pentru totdeauna, se repeta in aceasta distopie la nivel de masa, si infiorator este ca aceasta lume terifianta, postmoderna, kafkiana aproape nu este doar imaginabila, ci chiar posibila. In definitiv satul global imaginat in trecut si devenit realitate in prezent se poate prabusi, surpa, aneantiza atunci cand legaturile fizice si comunicationale sunt rupte, si fiecare parte este prinsa intr-o capcana a izolarii, fricii, distrugerii lente. Un roman despre suferinta, dragoste, umanitate.
Yoko Tawada, Ultimii copii din Tokio, editura Polirom, 2020
